Nu-i permite, ci dă-i...

V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

     Fiecare din noi în adâncul inimii se gândeşte că cuvintele lui Hristos de el nu se vor atinge şi el va fi o excepţie. Dar dacă noi ne vom gândi că toate greutăţile Dumnezeu ni le trimite tot pentru binele nostru, prin înţelepciunea Sa mare, atunci noi nu ne vom mira atât de tare , şi nu ne vom văicăra atât de mult de problemele care au venit peste noi.


     Într-o zi un pastor a vizitat o fată la spital, care era ameninţată de a fi oarbă pe toată viaţa. Medicii făceau tot posibilul ca să-i menţină vederea fetei, dar totul era în zadar. Fata cu amărăciune a spus pastorului: „ Dumnezeu doreşte să-mi i-a vederea”. Pastorul nu a răspun îndată. El s-a gândit, iar apoi a zis: „ Nu-i permite Lui să îţi ia vederea. Tu singură dă-i Lui vederea ta”.


„ Eu nu prea înţeleg”, - a zis fata.

Şi atunci pastorul i-a explicat: „ Încearcă să te rogi aşa: „ Tată, dacă mie îmi este dat să pierd vederea, ajută-mă să pot să Ţi-o dau eu singură”.

„ De Dumnezeu depinde, ce încercări vor veni peste noi; de noi depinde, cum vom trece prin aceste încercări”.