Despre bârfă...

Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
 bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
 Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:29-32)

...şi se fac vinovate de faptul că îşi calcă credinţa dintâi.
 Totodată se deprind să umble fără nicio treabă din casă în casă; şi nu numai că sunt leneşe, dar sunt şi limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit. (1Timotei 5:12-13)

         Femeile cu siguranţă nu sunt singurele găsite vinovate de bârfă. Oricine se poate face vinovat de bârfă pur şi simplu repetând un lucru confidenţial auzit.

„Bârfa este radioul diavolului ”

Deși unul dintre cele mai condamnate păcate, bârfa este și unul dintre cele mai răspândite dar și învăluite în confuzie. După definiția unora, nimeni nu bârfește, iar după a altora, toată lumea bârfește.

 

Să ne uităm la o definiţie seculară a bărfei, din cadrul dicţionarului. Definiţia bârfei include: zvon sau o vorbă de natură intimă ce este personală şi senzaţională. Ceva rostit de o persoană care răspândeşte în mod habitual zvonuri private sau intime sau diferite fapte.

O conversaţie care implică discutarea despre o altă persoană, atunci când ea nu este prezentă, poate include zvonuri sau fapte răutăcioase, de pagubă. Aceste "pasaje picante" pot fi ori adevărate, ori false. În orice caz, ele sunt o daună pentru persoana care nu este prezentă ca să le audă. Precum un foc mistuitor, bărfa se poate răspândi rapid şi poate acoperi o mulţime de oameni într-un timp scurt.

Din nefericire, nu e nici o modalitate de a confirma dacă acele zvonuri sunt adevărate sau nu. Şi chiar dacă ar fi adevărate, aceasta este o invaziune a privaţiunii cuiva şi tinde să asasineze caracterul unei persoane. Bârfa degradează persoana despre care se vorbeşte, o devalorizează, o pune în încurcătură şi o umileşte.

Barfa este veche de când lumea, ea existând și astăzi și este încă "la mare modă". De cele mai multe ori, bârfa este mai puternica decât adevărul. Și asta pentru că toată lumea bârfește, femei și bărbați, în situații diverse, în timpul liber, la serviciu, la petreceri, oricând:

Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieții aproapelui tău. Eu Sunt Domnul. (Levitic 19:16)

Motivele bârfei

De ce bârfim?

a)      Din invidie – invidia este probabil motivul din spatele bârfei. Suntem invidioși că cineva are o casă mai frumoasă, mașină mai bună, copii mai cuminți, pentru că acea persoană cânta mai bine, predică mai bine, sau are o slujbă mai bună. Din invidie contemporanii lui Ieremia au început să-l bârfească pe acesta.

Atunci ei au zis: „Veniţi să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvântul din lipsă de proroci. Haidem să-l ucidem cu vorba şi să nu luăm seama la toate vorbirile lui!” – (Ieremia 18:18)

b)     Pentru a ne simți superiori – este așa de ușor să discredităm pe alții pentru a ne ridica pe noi înșine. De multe ori pentru a ne scuza slăbiciunile sau eșecurile personale ne pomenim zicând „lasă că nici el nu e mai bun." Un exemplu biblic găsim în cea de-a treia epistolă a lui Ioan unde Diotref, dorind întâietatea bârfea pe Ioan și colaboratorii săi.

Am scris ceva bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi. ( 3 In.1:9)

c)      Din dorința de acceptare – când vrem neaparat să intrăm într-un anumit grup, ne conformăm acelui grup și astfel subiectele de discuție ale acelui grup devin subiectele tale. De obicei se discută despre cel ce tocmai a părăsit grupul. Trebuie însă să nu uităm că acea persoană a părăsit grupul pentru același motiv pentru care tu ești acceptat în grup. În curând vei fi ținta bârfelor celor din grupul în care te-ai alăturat. Unii oameni pentru a fi acceptați ca prietenii cuiva vor fi gata să divulge unele secrete, sau să spună neadevaruri despre un alt prieten:

Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins. (Proverbe 16:27)

d)     Din dorința de a atrage atenția asupra noastră – când știi un secret pe care nimeni nu-l știe si-l divulgi atragi atenția asupra ta – „oi fi eu mai neînsemnat, dar știu multe!"

e)      Din dorința de răzbunare – ai fost prieten cu cineva, totul a mers perfect pentru o vreme, ați avut atâtea lucruri în comun...dar ceva s-a întâmplat și relația s-a racit... Poate ți s-a părut că acesta ți-a greșit și acum te-ai decis să te răzbuni. Astfel începi să-l bârfești pe acela pe care poate l-ai lingușit atâta vreme... Ce trist e că în loc să consideri acea prietenie o perioadă binecuvântată în care te-ai bucurat de compania prietenilor tăi, ștergi cu buretele peste tot ceea ce a fost frumos și arunci o pată peste cei prin, și cu care Dumnezeu te-a binecuvântat.

 

 

Autoexprimare

Vă mai amintiți de mine. Numele meu este Bârfa. Eu nu am nici o lege și nici nu mi-e frică de nici o lege. Eu ucid fără să folosesc  arme de război. Zdrobesc inimi și ruinez vieți. Sunt deosebit de vicleană și perversă. Cu cât îmbătrânesc puterea mea în loc să scadă, crește. Cu cât sunt pomenită mai mult cu atât credibilitatea mea crește. Am trecere la toate păturile sociale... sunt prezentă atât  în casa săracului, cât și în cea a bogatului, atât în bordei cât și în palat. Cel mai bine mă simt însă în biserică.... Acolo par atât de nevinovată și de bine intenționată și totuși acolo reușesc să provoc cele mai mari ravagii.

Victimile mele sunt condamnate pieirii și oricât ar vrea să se protejeze împotriva mea, nu reușesc, deoarece, ascunsă sub masca anonimității și a confidențialității, eu nu am nici nume, nici față pentru a putea fi recunoscută.... Este practic imposibil să mi se dea de urmă. Cu cât vei încerca mai mult să mă prinzi cu atât voi deveni mai invizibilă.

Eu nu am nici un prieten adevărat... Pe toți cei cu care m-am întovărășit dupa ce m-am folosit de ei pentru a fi cărată în spate, i-am distrus rând pe rând. Odată ce reușesc să arunc o pată pe reputația cuiva, această persoană nu mai e niciodată ceea ce a fost. Am reușit chiar să răstorn guverne, să distrug căsătorii, să ruinez carierele multora, cauzând insomnii, certuri și dureri de cap. Daca nu pot distruge, mă mulțumesc și doar să trezesc suspiciune și astfel obiectivul meu e pe jumătate atins. Iâi reamintesc din nou, numele meu este Bârfa și iți stau la dispoziție cu placere oricând...

 

Unul din termenii grecești folosiți pentru bârfă (clevetire) e – diabolos.

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, (1 Timotei 3:1-3)

Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine, (Tit 2:3)

 

Cei ce sutem familiarizați cu Scriptura știm că numele Diavol vine de la grecescul „diabolos" care înseamnă „defăimător, acuzator". Trebuie să realizăm că ori de câte ori suntem ispitiți să bârfim pe cineva riscăm să fim un diabolos.

De fapt John Wesley, fondatorul Mișcării Metodiste spunea: „dintre toate formele de bârfă existente cea din biserică este cea mai urâtă... deoarece face slujba Diavolului‚ în numele Domnului." Se spune că și Satana are o Evanghelie, iar în această evanghelie și-a scris și el fericirile, încercând să imite Fericirile din Matei 5.

 

Fericirile din evanghelia Satanei

* Ferice de cei ce sunt prea ocupați, prea obosiți si prea comozi sa vină la slujbele din biserică – ei sunt angajații mei.

* Ferice de cei ce tot timpul așteaptă să fie rugați să facă ceva pentru biserică și să fie lăudați dacă au făcut ceva- îi voi folosi în business-ul meu.

* Ferice de cei prea sensibili si mereu nemultumiti de biserica, deoarece foarte curand nu vor mai frecventa biserica deloc – ei vor fi misionarii mei.

* Ferice de cei ce nu-si mai fac timp sa se roage –ei vor fi victimele mele sigure.

* Ferice de cei ce barfesc – ei sunt agentii mei secreti.

* Ferice de tine cel ce citesti aceste cuvinte ale mele si crezi ca ele se aplica altora si nu tie- am loc si pentru tine in hotelul meu.

Cum să oprești bârfa

Fugi de bărfă

Cei care ascultă la o bărfă sunt la fel de vinovaţi ca cei care o răspândesc, căci dacă nu ar fi nici o audienţă, nu ar avea cui să o spună, sau cum zice Biblia, "Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleşte" (Proverbe 26:20). Dacă toţi care aud o bârfă ar începe să plece, atunci focul s-ar stinge. Dacă nu e nimeni care să asculte, nu mai există la cine să se spună "povestea". Dumnezeu ne porunceşte să nici nu stăm "în popor ca un bârfitor" (Levitic 19:16) şi nici să nu avem legătură cu ei (Exod 23:1). Dacă te afli la un loc de muncă sau într-o situaţie unde nu poţi să pleci de acolo, poţi refuza să asculţi sau să încerci să schimbi subiectul. Dacă eşti prins într-o audienţă captivantă, citeşte ultimul pont din această secţiune pentru a afla cum să o opreşti imediat.

Refuză să asculţi

Dacă refuzi să asculţi de o bârfă, vei fi mai puţin ispitit să o răspândeşti. Chiar dacă e prea târziu şi ai auzit bârfa deja, ţine-o pentru tine, pentru că Biblia spune, "Cine umblă cu bârfe dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat" (Proverbe 11:13). Dacă eşti un prieten al acelei persoane sau nu, aminteşte-ţi că "pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni" (Proverbe 16:28) şi "stârneşte certuri" (Proverbe 6:19).

Distanţează-te de bărfitor

Ştiu că aceasta sună puţin dur, însă dacă ai refuzat să asculţi şi a trebuit să te depărtezi, şi dacă ei tot insistă să-ţi spună lucruri care nu sunt treaba lor, alege doar să "nu te amesteci cu cel care nu-şi poate ţine gura" (Proverbe 20:19). Nu-ţi poţi alege duşmanii, dar îţi poţi alege prietenii sau măcar pe cei cu care să te asociezi.

Mustră bârfitorul

Din nou, deşi pare greu de făcut acest lucru, pentru Dumnezeu "martorului mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi" trebuie să i se spună că bârfa este o scârbă pentru El (Proverbe 6:19). Cuvântul scârbă înseamnă că Dumnezeu detestă sau urăşte bârfa. Poate că ei nu realizează în mod cinstit că acest lucru este greşit, însă eu mă îndoiesc serios cu privire la aceasta.

Du bârfitorul la victima bârfei

Acesta este cel mai puternic mijloc dintre toate pentru a opri bârfa din producţie. Am pus acest lucru la urmă dar probabil că este cea mai mare unealtă de a opri bârfa şi de a o tăia de la sursă. O persoană de la locul meu de muncă a venit la mine şi a început să-mi ofere o bârfă nesolicitată în timp ce lucram. Nu am avut şansa să plec de acolo, aşa că i-am spus persoanei: "Hei, de ce nu te duci să vorbeşti cu Darin (nu e numele real) despre ceea ce mi-ai spus. Se pare că el chiar e în probleme serioase. Poate l-am putea ajuta. Dacă el are o aventură cu secretara, ar putea avea probleme... sau mai rău, să fie concediat". Dacă te oferi să mergi şi să vorbeşti cu persoana despre care s-a bârfit imediat, împreună cu bârfitorul, sau să le spui ce ai auzit de la acesta, şansele sunt că bârfitorul să se oprească să-ţi mai spună bârfe vreodată. Dacă nu te poţi duce imediat la cel bârfit, spune bârfitorului că tu vei vorbi cu persoana pe care o bârfeşte atunci când ajungi acasă, spune-i că o poţi suna, sau să mergi pe la cel bârfit să-i zici personal ceea ce ai auzit. Persoana care este bârfitoare, îţi promit eu, nu va mai vrea să meargă şi să spună în faţă celui bârfit ceea ce ţi-a spus ţie. Aceasta le arată în sinea lor că trebuie să ştie că ceea ce au făcut este greşit.

 

Concluzie

Bărfa este mai rea decât minciuna; aceasta

• este distructivă pentru persoana despre care se vorbeşte,
• asasinează caracterul unei persoane şi bunul său nume,
• divizează pe oameni,
• distorsionează adevărul,
• îi face pe cei ce bârfesc să nu mai fie vrednici de încredere,
• expune ceea ce se presupune a fi privat, şi
• mai presus de toate, violează legile lui Dumnezeu.

Dumnezeu urăşte bârfa din cauza a ceea ce face ea pentru părţile implicate. Bârfa este un păcat. Nu ar trebui să ne băgăm nasul în treaba altcuiva şi nu ar trebui să ne folosim gura noastră să rostim, sau să ne mănânce urechile să auzim ceea ce de fapt nu e treaba noastră (1 Tesaloniceni 4:11). Nu este nimic mai distructiv, care să poată destrăma un cămin, să divizeze o biserică şi să facă duşmani din prieteni. Cei care bârfesc sunt plini de mândrie pentru că bârfa îi face să vrea să arate ei mai bine comparat cu alţii. Cine este cu adevărat smerit nu va vorbi niciodată în spatele altcuiva. Noi ştim că Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi, aşa că Dumnezeu va sta împotiva ta daca nu ştii să-ţi îmblânzeşti limba (Iacov 4:6).