Calea...

„Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi, bogăţia, nici cei învăţaţi, bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări. ” ( Ecles. 9:11 )

     Vă aduceţi aminte povestea despre iepurele şi broasca ţestoasă?
    
     Cum iepurele se lăuda, că el aleargă mai repede decât toţi, şi propunea oricui să se întreacă cu el.

     Această propunere a acceptat broasca ţestoasă.

     Iepurele nu se îndoia de loc de ceea că el va învinge întrecerea. Şi iată că ei au pornit să alerge. Mai precis, alerga doar iepurele, iar broasca ţestoasă doar se târa, şi desigur a rămas în urmă.

     Ieşind cu mult înainte decât adversarul său, iepurele a hotărât să doarmă puţin, până când broasca ţestoasă se va târâ. El a dormit, şi când s-a trezit nu a văzut-o pe adversara sa şi s-a râs: „ Eu am dovedit să dorm puţin , dar ea nici până la mine nu a reuşit să ajungă!”  Dar când iepurele se apropia de linia de finiş, spre marea lui mirare, el observă că broasca ţestoasă trecea de linia de finiş. Ea mergea încet, dar la finiş a ajuns prima!

     Ca şi acest iepure neînţelept, unii credincioşi pot să alerge repede, dar alergarea lor se transformă în adormire îndelungată. Şi foarte des aceşti oameni, se plâng, că nu au realizat ceva , aşa de repede cum au dorit ei de la început. Dar, nu e mai bine, să mergi undeva încet, dar totuşi – să mergi

„ Calea spre maturitate spirituală nu poate fi scurtată, ea trebuie de trecut de la început până la sfârşit”