Aţi auzit cândva
despre vestirea Evangheliei cu şniţel de berbec? Un pastor a bisericii
metodiste din Londra cu stajiu de 38 de ani a folosit această metodă.
Un bătrân s-a îmbolnăvit grav, şi pastorul a
hotărât să-l viziteze. Dar bolnavul n-a
avut nici o dorinţă să se întâlnească cu el, şi, cum a observat pe oaspete
gulerul de preot, îndată s-a întors cu spatele şi n-a voit să vorbească cu el.
Pastorul a observat cât de slab era bătrânul, şi în
casă nu se zărea nimic de mâncare. Deaceea, îndată după ce părăsise casa
bolnavului, el a întrat în magazinul de carne şi comandat pentru bătrân două
şniţele de berbec. Peste câteva zile el
din nou a intrat la bolna, care era mai bun cu el. Pe drum spre casă slujitorul
din nou a intrat la magazinul de carne şi a făcut din nou aceeaşi comandă. La
atreia vizită a păstorului dispoziţia bolnavului s-a îmbunătăţit cu mult, uşor intra în
discuţii, şi chiar a ascultat cu atenţie
mărturia pastorului. Apoi s-a întâmplat ca pastorul să plece pe un timp, şi în
lipsa lui bătrânul a murit. Mărturia
pastorului nu a fost zădarnică, pentru că înainte de moarte bătrânul a zis: „
Să-i tranmiteţi pastorului, că cu mine totul este în regulă – eu merg la
Dumnezeu. Şi numaidecât să-i spuneţi, că
el m-a luat pe mine nu cu predicile sale, dar cu şniţele din berbec!”
Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta
şi cu adevărul. (1 Ioan 3:18)
„ Facerea de bine, câteodată
ajunge să fie cea mai bună predică”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu