Alegerea greșită...

“ Am văzut în pradă o manta frumoasă de Sinear, 200 de sicli de argint și o placă de aur în greutate de 50 de sicli; le-am poftit și le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu, și argintul este pus sub ele .” (Iosua 7: 21)

Relația lui Acan cu Dumnezeu era foarte șubredă sau poate că nu exista deloc, pentru că numai așa s-ar putea explica fapta lui Acan care a încălcat mai mult de o poruncă din Legea lui Dumnezeu, într-o singură acțiune.

Din context înteleg că Acan era pasionat de hainele de firmă și îi plăcea să aibă bogăție; îi plăcea să fie îmbrăcat bine și nu cu orice , ceea ce l-a făcut foarte ușor să observe o manta marca ‘Șinear’. Problema era că haina asta nu-i aparținea, dar el o dorea.

Ce va face acum Acan ?

O va cere de la Dumnezeu prin rugăciune și va aștepta s-o primească, sau și-o va însuși luând-o pur și simplu?

 Stând el în cumpănă și neștiind ce să facă, un gând îi vine în minte : “ să nu furi !” . Enervat parcă de vocea conștiinței care tocmai acum trebuia să-i amintească de porunca lui Dumnezeu, încalcă cu bună știință porunca șoptindu-și că oricum nu-l vede nimeni și nu va ști nimeni vreodată că a dispărut vreo haină….până la urmă e doar o haină. Tocmai a sfidat puterea de omniprezență a lui Dumnezeu .

Acan petrece câteva momente în cumpănă urmărind războiul dintre vocea conștiinței ăi firea umană ; în cele din urmă alege aceeași voce care-l lămurise și mai devreme că nimeni nu-l vede și nici nu se va afla vreodată. Ia repede argintul și aurul, le îndeasă bine peste manta într-un săculeț și pleacă.

“Uf ! ce bine că m-a păzit Dumnezeu și nu m-a prins nimeni. Acum Doamne, dacă nu vei îngădui ca cineva să afle, îți promit că nu voi mai face așa ceva niciodată! Asta a fost șansa vieții mele și tu mi-ai scos-o înainte. Îți mulțumesc .”

Și cu inima plină de emoții, cu genunchii tremurând de spaimă și de bucurie, trăind niște sentimente amestecate, își înnecase “bucuria” trăind-o de unul singur pentru că nu avea voie s-o împărtășească și altora. Dar Acan se obișnuise repede cu sentimentul și și-a continuat viața și lucrarea în poporul Domnului.

Nu știa bietul Iosua și poporul de ce lucrurile nu merg chiar bine și de ce parcă Dumnezeu nu este de partea lor, dar continuau să lucreze pentru Domnul.

În tot acest timp Acan își schimbase dumnezeul, lucru pe care avea să-l mărturisească chiar el atunci când Dumnezeu îl descoperă în fața lui Iosua și a poporului. De fapt Acan mai încălcase câteva porunci date de Dumnezeu poporului; iată mărturisirea :

Acan nu şi-a păzit ochii, ci a privit spre lucruri, la care nu ar fi trebuit să privească. Urmarea a fost că le-a poftit şi a luat lucrurile interzise.

“le-am poftit (Dumnezeu poruncise :… să nu poftești nici un alt lucru care este al aproapelui tău !) și le-am luat (Dumnezeu poruncise: să nu furi !); iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu, și argintul este pus sub ele (– aceste bogății ocupaseră locul central al vasului de lut a lui Acan, devenind un dumnezeu pentru bietul om, deși adevăratul Dumnezeu poruncise : să nu ai alți dumnezei afară de Mine ! )

Păcatul lui Acan l-a dus la moarte , la despărțire de Dumnezeu. El a săvârșit păcatul cu bună știință, a continuat să pozeze a copil fidel de Dumnezeu însă inima lui nu mai apartinea lui Dumnezeu. Deși nu se menționează,  totuși cred că Acan a mărturisit soției și familiei sale despre averea furată dar aceștia au tăcut și nu au mărturisit lui Iosua fapta, nici n-au încercat să-l convingă pe Acan s-o facă. Toată familia a pierit împreună cu Acan în momentul în care Dumnezeu l-a descoperit; au pierit pentru că prin tăcerea lor ei au fost de acord cu fapta soțului și tatălui Acan și s-au unit cu el în acțiunea lui.)

Faptul de-a avea alți dumnezei nu înseamnă neapărat să te inchini inaintea unei figuri sau înaintea unei statuiete cu figura vreunei personalități religioase.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune clar și răspicat că “iubirea de bani este închinare la idoli “. Cum poți verifica dacă în tine sălășluiește această iubire de bani ?

Analizează sincer și adânc motivația acțiunilor tale; investești timp și talente într-o lucrare a lui Dumnezeu doar dacă ești plătit ?

Dacă înainte de a întreprinde orice activitate, fie religioasă sau de altă natură, te gândești “mie ce-mi cade de-aici ?” fără să-ți pese de alții și căutând doar folosul tău, atunci dă-mi voie să-ți spun că deja ai un idol.

Și dacă banii (averea, bogățiile) sunt deja idolul tău, conform cu versetul Scripturii care spune că “ iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor”, te asigur în procent de 100% că acest idol a adus cu el alți idoli.

Vorbește-I lui Dumnezeu despre trăirile tale interioare, despre gândurile care-ți frământă mintea, despre scopurile și idealurile tale, despre ceea ce iubești și chiar și ceea ce urăști…..vorbește-I despre ele deschis, sincer, fără jenă și ascunzișuri pentru că El oricum te cunoaște pe deplin dar așteaptă din partea noastră mărturisire sinceră. După ce I le spui pe toate recunoaște înaintea Suveranității Lui că fără ajutorul Lui nu poți să faci curățenia interioară pe care o vrea Dumnezeu în viața ta. Cere Fiului lui Dumnezeu să vină în ajutorul tău, și spune-I că-I dai voie să preia controlul total asupra vieții și ființei tale și cere-I să ocupe locul central al vieții tale. Aceasta va fi o rugăciune de bun miros înaintea lui Dumnezeu și El o va primi și va face modificări miraculoase în viața ta. Tu însuți vei recunoaște schimbările aduse de Dumnezeu spre binele sufletului tău și le vei mărturisi și altora pentrucă bucuria care te va inunda nu-ți va da voie să taci.

Această întâmplare gravă conţine o învăţătură pentru timpul actual. De ce triumfă lumea?

 Oare nu datorită faptului că în tabără este blestemul?

Puterea lumii alungă puterile credinţei, pentru că plăcerea lumii şi-a găsit intrare în multe inimi.

Unele corturi sunt ascunzători ale lăcomiei, ale mândriei şi ale plăcerilor. Bogăţia, moda, onoarea, prestigiul au ocupat în inimi locul Cuvântului şi al voii Domnului.

Aceste păcate personale nerecunoscute împiedică dezvoltarea mărturiei Domnului.

Nu este oare momentul să ne plecăm înaintea Domnului şi să-L întrebăm: „Doamne, sunt eu? Este în familia mea, în cortul meu?“

Să observăm că acea fugă ruşinoasă de la Ai a fost cauzată de păcatul ascuns al unui singur om.

Matematica lui Dumnezeu...

Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă n-am făcut legământul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n-am aşezat legile cerurilor şi ale pământului, - Ieremia 33:25

Natura este supusă principiilor logice și matematice, puse de Dumnezeu.

Legile fizice și chimice sunt exemple clare pentru cer și pământ.

Rotirea planetelor pe orbitele sale, care le săvârșesc la o exactitate ca un ceasornic, se fac datorită legii lui Dumnezeu. Stelele și planetele nici odată nu întârzie și nicoadă nu se grăbesc. Ele tot timpul apar într-un anumit loc la o anumită oră. Isaia 40:26:

Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.

Noi putem fi convinși în ceea că legile fizice, care au lucrat eri, vor lucra și mâne. Principiul acesta este baza procesului științific. Motivul este în ceea că, însăși universul se supune unei simple formule matematice. Mai mult ca atât, Dumnezeu a creat mintea noastră, dându-i o capacitate excelentă de a explica lucrurile care ne înconjoară, făcând concluzii logice. Deci, noi putem descoperi legile universului prin privire, experiențe și logic.

Pământul și tot universul fizic se supun legilor naturii. Multe alte culturi credeau, că universul este împărăția zeilor. Și de fapt planetelor li se închinau, ca zeităților.

Isaak Newton, un creaționist biblic, a înțeles că Luna se rotește în jurul pământului, pentru că este atrasă de puterea gravitațională a pământului. Cu alte cuvinte Luna „cade” tot așa ca și oricare obiect; atracția pământului schimbă traectoria Lunei în spațiul cosmic. Ea, de fapt nu cade în jos, ci cade „în jurul” pământului. Tot Newton, a descoperit că planetele se rotesc în jurul soarelui.

Genesa 1:14-19:

Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.
 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul,
 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

Reieșind din toate acestea se ridică întrebarea. În secolul tehnologiei și științei, putem să avem încredere în Biblie?  După cum am observat, știința – nu este dușmanul Bibliei.

Terminator...

Biblia clar vorbește – pământul este rotund!

Isaia 40:22 - El şade deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o maramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.

Această descriere este adevărată atunci când privim la pământ din cosmos – ea arată ca un cerc, pentru că este rotundă.

Alt verset îl găsim în cartea Iov 26:10, unde la fel ni se vorbește că pământul are forma unei sfere.

A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întuneric.

În acest verset ni se vorbește că Dumnezeu a făcut un hotar pe suprafața apelor între întunerec și lumină. Acest hotar între întunerec și lumină (zi și noapte), se numește „terminator”, adică hotarul luminii și umbrei pe suprafața planetei, pentru că aici se oprește lumina. Dacă cineva ar sta la acest hotar, atunci el ar vedea ori un asfințit, ori un răsărit; acesta este hotarul trecerii zilei în noapte sau nopții în zi. Terminatorul tot timpul are forma unui cerc, pentru că pământul este rotund.

Unul din momentele plăcute în timpul privirii la Lună, printr-un mic telescop este observarea terminatorului ei, anume atunci când Luna se află în timpul primei sau a treia fază, când terminatorul se află pe mijlocul ei. Anume atunci pot fi făzuți cu ușurință craterele, pentru că soarele se află sub un unghi mic și aruncă în această zonă niște umbre foarte lungi. Luna în acest moment poate fi clar văzută ca voluminoasă, dacă este privită în telescop, ceea ce înseamnă că ea este o sferă, dar nu un disc plat.

Dacă privim la pământ, atunci hotarul luminii și umbrei, se află pe suprafața apelor, pentru că suprafața pământului este acoperită de ape la 70%.

La Iov 26:9-10 se are în vedere privirea lui Dumnezeu spre pământ. Acest loc din Scriptură nu avea să aibă nici un sens, dacă pământul avea să fie plat, pentru că pe ea nu avea să fie acest hotar numit terminator, nu avea să fie linia, care despărțea nopatea de întunrec pe suprafața plată. De fapt pe suprafața plată trebuia să fie ori peste tot locul ziua, ori peste tot locul noaptea.

Însă pământul în realitate are un hotar clar între lumină și întunerec, care are forma unui cerc, pentru că pământul este rotund.

Interesant, este faptul că în multe manuale de astronomie se spune, că Pitagora (570 – 500 BC), este primul om, care a declarat că pământul este rotund.

Dar Biblia, doar este cu mult mai în vârstă decât Pitagora!

Cartea Isaia a fost scrisă în anii 700 BC, iar cartea Iov aproximativ în anul 2 000 BC.

 

Capodoperă...

În cartea „ The Agony and the Ecstasy” de Irving Stone, în care se dezvăluia viața și activitatea lui Michelangelo, putem găsi descrierea creării capodoperii sale „David”

Nu doresc să intru în detalii amănunțite. O las pentru voi să le găsiți singur. Dar în genere a fost cam așa:

Această statuie de vre-o 5 metri înălțime, autorul a făcut- dintr-o bucată întreagă de marmură albă cumpărată într-o carieră de piatră din apropiere. Ca de obicei Michelangelo, făcea multe schițe a sculpturelor făcute de el, ca să-i fie mai ușor în procesul sculptării.

Când a sosit la cariera de piatră, mulți vânzători de blocuri văzând cine a sosit îi propuneau diferite blocuri de marmură pentru cumpărare, dar Michelangelo, le-a refuzat la toți, din motiv că ceea ce i se propunea nu era de fapt ceea ce dorea.

Și când aproape fiind deznădăjduit în căutările sale, el observă la o margine de carieră, în mijlocul buruienilor, un bloc de piatră uitat de toți. Când a întrebat de preț, l-au luat în râs, pentru că nici un maestru n-a dorit să cumpere această piatră.

Plătind un preț mic, aducând în atelierul său blocul de marmură, instalându-l în poziție verticală, construindu-și șchelele s-a apucat de lucru și după un timp a apărut această capodoperă, care a fost instalată în palatul  Medici.

Întorcându-mă înapoi la momentul căutării blocului de marmură în carieră, Michelangelo încerca să-l vadă pe David în blocurile propuse, dar l-a văzut într-un bloc lepădat și uitat de toți.

La fel procedează și Hristos. El umblă prin carierele lumii și caută pe cei pierduți, în care vede un potențial care trebuie scos la lumină. Hristos muncește din greu, ca să înlăture tot ceea ce nu ești tu, cu ajutorul Duhului Sfânt, și ca final să fii o capodoperă în ochii lui Dumnezeu.

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. ( 2 Corinteni 5:17)

energycross@mail.ru

Abatere (partea II)

Doresc să încerc să reprezint o diagramă despre Calea Domnului și abaterile de la ea.

O -  punctul de pornire

OA – Calea Neprihănirii

OB , OC, OD, OE – calea Pierzării.

p.R – dreapta Regretului

Orice abatere de la Calea Neprihănirii duce pe calea Pierzării.

Aici apare întrebarea.

În ce punct de abatere, persoanele care urmează pe căile pierzării vor descoperi că s-au abătut?

Totul depinde de unghiul de abatere inițial.

Cu cât unghiul  de abatere (α) este mai mic, cu atât mai târziu persoana ce s-a abătut își va dea seama că nu merge pe Calea Domnului.

( α ˂ ) = p.R    

La fel cu cât unghiul de abatere (α) este mai mare, cu atât mai devreme persoana ce s-a abătut își va dea seama că nu urmează Calea Domnului.

    ( α > ) = p.R    

 

La prima vedere, am putea să credem că cei ce au unghiul de abatere (α) sunt mai aproape de Cale, și că abaterea nu este atât de semnificativă în comparație cu ceilalți. ( Ah, cât de tare ne mai place să ne comparăm cu alții, punându-ne pe noi înșine într-o lumină mai bună). Totuși există o abatere. Și vai de persoana aceea, care încă n-a realizat aceasta!

Cu cât mai mare este unghiul de abatere (α), cu atât mai gravă e situația acestei persoane.

Cu cât mai mare este unghiul de abatere, cu atât mai conștient s-a făcut abaterea dată.

De aici constatăm faptul, că și câmpul vizual al păcatului este mai mare, decât câmpul vizual al neprihănirii, care în măsura avansării în păcat, devine tot mai mic, până ajunge aproape de „zero”. Dar nu „zero”. Pentru ca să rămână o nădejde pentru piersoana căzută.

După cum am menționat mai sus, totul depinde de unghiul de abatere. Orice abatere, micșorează suprafața câmpului vizual al neprihănirii.

Neprihănirea și păcatul este acel bine și rău despre care au aflat primii oameni în grădina Edenului.

Cel ce urmează Calea Neprihănirii, trebuie permanent să se alimenteze cu putere de la Dumnezeu, împotriva ispitelor (banere de reclamă afișate pe marginea Căii). Alimentarea se face prin Cuvântul lui Dumnezeu (Biblia).

Să ne întoarcem la diagramă, ca să analizăm mai bine dreapta de Regret (cu linie întreruptă).

Să presupunem că dreapta de Regret este paralelă cu Calea Neprihănirii. Dreptele OE, OD și OC se intersectează cu dreapta R în anumite puncte, pe care le numim p.R (punct de regret).

 Ce ne descoperă aceste puncte?

În dependență de unghiul de abatere, distanța dintre O și p.R este diferită. Cu cât unghiul este mai mare, cu atât distanța este mai mică și invers, cu cât  unghiul este mai mic distanța dintre O și p.R este mai mare.

Cunoscând faptul, că unghiul ne indică cât de conștientă este persoana în abaterea sa, regretul pentru săvârșirea păcatului este mai degrabă, decât în cazul unei persoane care nu conștientizează că s-a abătut de la Calea Neprihănirii continuându-și direcția până la momentul când devierea devine mai vizibilă.

După cum s-a menționat mai sus, orice persoană abătută are dreptul la o nădejde de reîntoarcere.

Reîntoarcerea nu se face în direcția opusă al abaterii.

Reîntoarcerea se face perpendicular liniei de regret (R) și liniei OA.

Cunoscând că linia OA și R sunt paralele, orice perpendiculară dintre aceste două linii sunt egale.

Ce ne indică acest adevăr?

Că indiferent de gravitatea abaterii, indiferent de timpul abaterii – la reîntoarcere Dumnezeu își arată o dragoste iertătoare pentru fiecare.

Cam așa în stilul cifrelor și diagramelor am putea să explicăm abaterile de la Calea Adevărată. Și fiecare poate să se regăsească în diagrama aceasta. La fel oricine este liber să desfășoare mai pe larg cele expuse mai sus. Dumnezeu să vă ajute ca această lucrare să vă fie de folos.

Aș dori să adaog, că de fapt dreptele de abatere nu sunt drepte, dar tangente. Pentru cei care nu înțeleg acest cuvânt mai pe simplu – dreptele sunt de fapt arcuri.

Și în viață e așa.

(va urma...)

energycross@mail.ru

 

Abaterea (partea I)

     În lumea cifrelor este un cuvânt  destul de răspândit.

     Cu mai bine de vre-o 400 de ani în urmă, nimeni nu încerca să explice lumea din jur cu ajutorul cifrelor. Lumea exterioară era atât de neînțeles, ca și lumea interioară.
    
     În secolul XXI totul s-a dovedit mai complicat. Pentru că, cu cât aflăm mai mult despre macro și micro univers, cu atât descoperim că în spatele oricărui răspuns mai este încă o întrebare, o taină, care așteaptă să fie deschisă, și ea la rândul său ascunde o altă tainăși așa până la nesfârșit.

     Societatea de astăzi este explicată prin cifre, alcătuită din cifre. Totul în jurul nostru a fost bine calculat.

     Chiar și lucrurile care sunt create – au la bază cifre! De exemplu:

     - mărimile mobilierului

     - sistemele audio și video

     - sistemele electrice

     - îmbrăcămintea și încălțămintea

     - rechizitele școlare și cărțile

     - toată tehnica ș.a.

     Absolut totul este bazat pe cifre.

     Orice abatere de la mărimea standardă dă naștere unui rebut, ori unui produs nou, neplanificat, neașteptat.

     În sistemul de transporturi cuvântul abatere, este puțin altfel – ocolire!

     Când pe un drum se fac careva reparații, se instalează un semn de circulație vremelnic, care reprezintă o săgeată cu inscripția „drum de ocolire”, direcția săgeții indicând drumul propus de agenția de reparații a drumurilor în concordanță cu poliția rutieră. Aceasta putem numi – ocolire impusă.

     Dar mai există și altfel de ocolire.

     Ocolire benevolă!

     Când dorești să ajungi mai repede la destinație, dar curentul de automobile în care ești plasat, ți se pare că se mișcă încet. Atunci faci manevre prin diferite cartiere, ca să ajungi la punctul de destinație pe alt drum.

     Este logic și costisitor!

     Există o vorbă pe la noi.

     „ Drumul pe de-a dreptul e mai lung.”

     În lumea cifrelor orice abatere aduce la o eroare cu urmări grave, care la început în unele cazuri nu poate fi observată.

     Calea, care am ales-o de a parcurge spre cer, este o cale dreaptă.

Faptele apostolilor 19:23

Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.

     Este o Cale, sub forma unei linii drepte, care în diferite locuri (necunoscute de noi) este întretăiată de intersecții.

     Intersecțiile , care apar în fața celor ce merg pe Calea Domnului, nu sunt pentru a face la dreapta ori la stânga. Și este, de fapt o mare ispită de a face la stânga/dreapta. Deaceea mulți cad pradă ispitei. La drept vorbind, intersecțiile au cu totul alt scop.

     Intersecțiile sunt pentru cei  ce vin prin ele și se alătură la Calea Domnului.  Prin una din aceste intersecții, ne-am alăturat și noi la Calea Neprihănirii.

     ( va urma...)
energycross@mail.ru 

Curățit sau ars...

     Piatra care trebuie pusă în clădirea unui palat măreț este cioplită și pregătită mai mult decât una care va fi pusă într-o clădire de rând.

     Vița de soi ales este tăiată, pe când cea sălbatică este neângrijită și lăsată să crească în voie.

     N-ar putea oare aceste pilde să împace pe credincioși cu necazurile lor?

     Este drept că vița sălbatică crește în voie după placul ei. Mlădițele ei lungi se întind până departe și nici un cuțit de tăiat n-o amenință.

     Vița bună este tăiată atât de mult că trunchiul îi rămâne aproape gol.

     Când vine însă timpul curățirii, tufișurile viței sălbatice sunt strânse ca să fie arse.

     Cine n-ar vrea să fie mai degrabă o viță bună?

     „ Doamne, nu mă lăsa să suspin după o tihnă care mă lasă amorțit, ci fă-mă să caut mereu să fiu folositor. Cioplește-mă până când mă vei aduce la chipul minunat pe care-l lucrezi Tu în mine; taie-mă, ca să aduc cât mai multă roadă! ”

     Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale.

(Psalmul 119:71)

 

energycross@mail.ru



Locuri periculoase...

     În munții Himalaia există anumite flori al căror parfum cufundă pe drumeți într-un somn letargic. Pentru a fi feriți de ele, băștinașii țin în mână o altă plantă, al cărei parfum neutralizează efectul primelor.

   
      Flora saporifică cuprinde plante cu totul atrăgătoare, nu te poți plimba prea mult timp printre aceste flori, fără să fii cuprins de un somn primejdios. Aceste flori nu sunt veninoase. Cei cuprinși de somn nu mor decât după aproape 12 zile și nu otrăviți, ci datorită lipsei de hrană.

     Așa lucrează plăcerile lumii acesteia. Ele pot să nu fie rele în ele însele, dar exercită asupra celor care li se dedau o acțiune de moleșire.

     Leacul pentru înlăturarea acestei influențe periculoase este Cuvântul lui Dumnezeu. Să-i inspirăm parfumul și vom trece fără să ne oprim prin locurile periculoase ale ispitelor ecestei lumi.

     Să citim Cuvântul cu rugăciune, cerând lui Dumnezeu să-i dea iertare în inimi și vom fi feriți de toate influențele periculoase la care ne expune contactul cu o lume pierdută.

Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
( Ev.după Ioan 17:17 )

 

 

Necunoscutul nesigur....

      Nu cunoști ce nenorociri pot da peste pământ.
      Nu cunoști suflarea vântului.
      Nu cunoști lucrările lui Dumnezeu.
      Nu știi cine va izbândi.

     Gândește-te la variabile. Fiindcă oamenii sunt răi, nu știm ce se va întâmpla. Nu ne putem lăsa casele neîncuiate. Nu putem să-i dăm unui necunoscut care ne sună la telefon numărul cărții noastre de credit. Nu putem să ne lăsăm portmoneele sau poșetele în public. Oamenii sunt răi,  deaceea nesiguranța își face loc în lume.

     Fiindcă nu găsim o explicație pentru felul în care bat vânturile, nu știm ce are să se întâmple. O vijelie niciodată nu-și anunță programul din timp. Un incendiu poate izbucni și mistui un cartier întreg. Vântul bate încotro vrea, deaceea nesinguranța își face loc în lume.

     Fiindcă planurile lui Dumnezeu sunt ascunse, nu știm ce se va întâmpla. Ne încredem în El, Îl iubim și îi dăm ascultare; dar nu-i știm agenda. Ne poate chema acasă în orice moment – sau ne poate trimite într-o nouă misiune pe pământ. Căile lui Dumnezeu sunt misterioase, deaceea nesiguranța își face loc în lume.

     Fiindcă nu putem prezice viitorul, nu știi ce urmează să se întâmple. Muncim din greu, căutând să ne meargă bine, dar economia, firma,  chiar și capacitatea noastră de a munci ne sunt toate inaccesibile. Nu știm ce va aduce viitorul, de aceea, și acest fapt face, de asemenea, ca nesiguranța să își facă loc în lume.

 

Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.1 Timotei 6:17

Solomon a fost unul dintre cei mai bogați oameni din istorie, iar înțelepciunea sa legendară cuprindea și administrarea banilor. Până astăzi, unele dintre cele mai bune sfaturi cu privire la domeniul financiar scrise vreodată se găsesc în cartea Proverbe.

Observă versetul 1. Acesta este unul dintre cel mai des citate verste din Eclesiastul. Dar oare ce însemană el?

„Aruncă-ți pâinea pe ape”. Cu alte cuvinte, nu-ți pune toate grânele într-o singură corabie. Pune-ți grâul în mai multe corăbii și trimete-le într-un mod diversificat, ca, în caz că o corabie se scufundă, să nu fii ruinat.

Acesta este sfatul lui Dumnezeu în domeniul investițiilor noastre financiare. Multiplică-le, fiindcă viața e nesigură.

Sunt unii oameni paralizați de nesiguranță. Ca un soldat care brusc își dă seama că a ajuns în mijlocul unui câmp minat, fiecare pas e nesigur, așa că tinzi să încremenești. Când Trupele aliate au ajuns pe plaja din Normandia în data de 6 iunie 1944, au desoperit că malul era fortificat cu armament german. Mulți dintre soldați au început să meargă aplecați, în spatele minelor din fier și lemn în formă de cruce ce ieșeau din apă. Cei care s-au cinchit cuprinși de frică au murit inevitabil; cei care au continuat să înainteze, chiar în cascada de gloanțe ce erau trase, au avut mai mari șanse să supraviețuiască.

Cu cât există mai multă nesiguranță, cu atât ar trebui să fim mai hotărâți. Deci să ne suflecăm mânecile.

Pregătește-te pentru ce e mai rău și străduieste-te să obții tot ce e mai bun.

Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.    Efeseni 5:16

Neînfrânatele forțe ale naturii nu ne-au fost date sub stăpânire. Nimeni sub soare nu poate ști când ploaia hotărăște să cadă, și totuși, de timpii ei capricioși atârnă viitorul a tot ce cultivăm, a tot ce mâncăm.

Nu știm cât avem de trăit, așa că ar trebui să trăim fiecare zi cu entuziasm.

Sigmund Freud a suferit de un îngrozitor cancer de gură. În 1926 a ajuns să aibă și probleme cu inima și a petrecut câtva timp într-un sanatoriu. S-a întors la Viena cu dorul plimbărilor de dimineață și pentru prima dată a savurat splendoarea primăverii în Viena. „Ce păcat”, a scris el, „că trebuie să îmbătrânim și să ne îmbolnăvim până să descoperim acest lucru”.

„Persoana care a încetat să fie recunoscătoare a adormit în viață”. Dezvoltă-ți atitudinea de a trăi fiecare zi la modul total.

energycross@mail.ru

„ Locuri nu sunt ! ”...

 Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. (Luca 2:7)

     Cuvinte foarte cunoscute pentru unii din noi, îndeosebi a celor ce au fost prin deplasări și la hoteluri li s-a zis că nu au loc, indiferent de faptul că sunteți obosiți și doriți să vă odihniți.

     „ Locuri nu-s!” -  și dispoziția pleacă la zero.

     Dar, să compărăm problema lui Iosif și Maria cu ale noastre am putea să realizăm că, ei au fost într-o situație mai gravă. În casa de poposire li s-a zis, că nu este loc, și Pruncul avea să se nască în stradă. Stăpânul casei de poposire le-a propus să se odihnească într-un grajd. Și ei au acceptat!

     Astăzi, după două mii de ani, milioane de oameni, îi spun lui Hristos - „Loc nu este!” Măcar că la Sărbătoarea Nașterii Domnului ei se veselesc din plin, loc pentru El nu este în mijlocul lor.

     Dar cum stau lucrurile la Dumneavoastră?
 
     În casa de poposire a inimii voastre se va găsi oare loc pentru Mântuitor?

     energycross@mail.ru

Coma spirituală...

     Un tată venea zi la zi la spital la fiica sa de șase anișori care era în comă. De multe ori venea cu flori. El se așeza lângă patul ei și îi povestea cât de frumos este afară. Câteodată el îi povestea povești. Dar fetița nu răspundea, doar se auzea cum ea respira.

     Într-o zi sora medicală, la care i se rupea inima când vedea aceste lucruri, a avut îndrăzneală să-i zică acestui tată: ” Mă gândesc, că este greu să-i dai ei așa de multă dragoste, când ea este în starea aceasta.... ”

     La care tatăl, a răspuns: ” - Eu voi veni, și îi voi aduce flori, și îi voi povesti povești, chiar dacă ea nu va putea să audă sau să vadă ceva, pentru că eu o iubesc indiferent de faptul , că poate să-mi răspundă cu dragoste sau nu.

     La fel este dragostea lui Dumnezeu. El ne iubește cu multă răbdare. De multe ori noi nu-L vedem și nici nu-L auzim, de parcă am fi într-o comă spirituală.

     Dar din comă e posibil de ieșit.

Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.





Zile negre...

Autor necunoscut:

Salvează Doamne țara!
Domnită în minciună.
Denunțul, clevetire, cu falsul împreună
Ne bagă-n ștreang!
Ca să trăiești te faci minciună!

Salvează Doamne țara!
Ce crește-n siluire -
Ei sufletul ucid,
Iar șoapta-i bănuire
Te nimicesc în casă,
Te-aruncă putrezirii.

Salvează Doamne țara!
De crima ce se face!
În tine cel ucis,
Vor alt pumnal să bage
Viața ponegrându-ți
Așa cum lor le place.

Salvează Doamne țara!
În care cel cinstit
Nu-și mai ridică ochii
Supus și clevetit.
El tare, pe când cinstea,
Alături a pierit.

Salvează Doamne țara!
Tu marele, puternic!
Model de cinste, Tu,
Cel darnic și cucernic!
Că nu mai știm ce facem
De-atâta întuneric.

Cât de adevărate sunt versurile acestea, care au fost scrise pe la mijlocul sec.XX și care nu și-au pierdut actualitatea.

” Gândindu-mă cum este lumea, o zi fericită e aproape un miracol.” ( P. Coelho )

Cuiul de potcoavă ...

O zicală spune:

 

Lipsind un cui, s-a pierdut o potcoavă,
Lipsind o potcoavă, s-a pierdut un cal,
Lipsind un cal, s-a pierdut un călăreț,
Lipsind un călăreț, s-a pierdut o bătălie,
Lipsind o bătălie, s-a pierdut o împărăție,
Toate acestea, lipsind un cui din potcoavă.

 

Gândește-te puțin . În lipsa unui cui s-a pierdut o împărăție. Gândești că e imposibil, dar fiecare detaliu din viață declanșează un lanț de evenimente pe care nu le putem intrevedea.

Ispitirea lui Isus în pustie.

 

În lipsa refuzului de a te abține de la o coajă de pâine, s-ar pierde un post.
În lipsa unui post, s-ar pierde o rugăciune.
În lipsa unei rugăciuni, s-ar pierde o viziune.
În lipsa unei viziuni, s-ar pierde o misiune.
În lipsa unei misiuni, s-ar pierde o jertfă.
În lipsa unei jertfe, s-ar pierde o împărăție eternă.

 

Dacă Isus ar fi cedat ispitei lucrului mic într-un anume moment, tot ce a urmat ar fi fost imposibil de realizat.

Dar viața ta? Care sunt cuiele de potcoavă, micile coji de pâine, minusculele tentații ce afectează direcția vieții tale? Așa cum spune Solomon, nebunul e cel care plătește cumplitul preț pentru o momeală mică.