Un tată venea zi la zi la spital la fiica sa de șase anișori care era în comă. De multe ori venea cu flori. El se așeza lângă patul ei și îi povestea cât de frumos este afară. Câteodată el îi povestea povești. Dar fetița nu răspundea, doar se auzea cum ea respira.
Într-o zi sora medicală, la care i se rupea inima când vedea aceste lucruri, a avut îndrăzneală să-i zică acestui tată: ” Mă gândesc, că este greu să-i dai ei așa de multă dragoste, când ea este în starea aceasta.... ”
La care tatăl, a răspuns: ” - Eu voi veni, și îi voi aduce flori, și îi voi povesti povești, chiar dacă ea nu va putea să audă sau să vadă ceva, pentru că eu o iubesc indiferent de faptul , că poate să-mi răspundă cu dragoste sau nu.
La fel este dragostea lui Dumnezeu. El ne iubește cu multă răbdare. De multe ori noi nu-L vedem și nici nu-L auzim, de parcă am fi într-o comă spirituală.
Dar din comă e posibil de ieșit.
Într-o zi sora medicală, la care i se rupea inima când vedea aceste lucruri, a avut îndrăzneală să-i zică acestui tată: ” Mă gândesc, că este greu să-i dai ei așa de multă dragoste, când ea este în starea aceasta.... ”
La care tatăl, a răspuns: ” - Eu voi veni, și îi voi aduce flori, și îi voi povesti povești, chiar dacă ea nu va putea să audă sau să vadă ceva, pentru că eu o iubesc indiferent de faptul , că poate să-mi răspundă cu dragoste sau nu.
La fel este dragostea lui Dumnezeu. El ne iubește cu multă răbdare. De multe ori noi nu-L vedem și nici nu-L auzim, de parcă am fi într-o comă spirituală.
Dar din comă e posibil de ieșit.
Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva
glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu
Mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu