Un cui de potcoavă...

Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stânga lui. Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea şi spune tuturor că este un nebun!

 

 

Dacă înțelepciunea este pentru tine cel mai înalt punct de referință, atunci vei privi nebunia ca o nenorocire a vieții. Solomon a văzut acest lucru și aceasta l-a scârbit. În cele trei cărți ale sale el folosește cuvintele nebun, nebuni, nebunie de 128 de ori – incredibil! În acest capitol el folosește acest cuvânt de 9 ori.

Solomon știe că între înțelepciune și nebunie e ceva mai mult decât o linie despărțitoare – un canion! El ne avertizează să nu ne apropiem de margine. Caută să ne pună la dispoziție indicatoare și semne de avertizare ca să putem rămâne pe partea sigură a vieții.Ne avertizează cu privire la nebunie în patru domenii majore ale vieții: în lucrurile mici, în cârmuire, în muncă și vorbire.

           Pentru a ilustra ideea că lucrurile mici pot crea probleme mari, Solomon folosește o pildă oarecum neobișnuită referitoare la parfumuri. Bogatul împărat dispunea de cele mai rare și mai scumpe parfumuri din vremea sa.

 Să presupunem că ți-ai cumpărat o sticluță de parfum foarte scump. Ai dus-o acasă și ai pus-o la un loc sigur. La câtva timp după aceea, deschizi sticluța și observi o musculiță moartă plutind deasupra. Insecta, aproape putrezită a acrit parfumul. Acesta e modul grafic al lui solomon de a ilustra felul în care puțină nebunie poate distruge puternica mireasmă a demnității și reputației unei persoane.

Se spune că diavolul se ascunde în detalii, lucru care poate fi foarte adevărat. Detaliile sunt cele care ne prind pe picior greșit. Suntem martorii prăbușirii unui politician sau a unui cunoscut creștin și ne întrebăm cum de un lucru așa de mic, ușor de evitat, a dus la ruinarea unui mare om.

Mereu și mereu uriașii sunt răpuși prin detalii. 1 Corinteni 5:6 – dacă ai copt vreodată pâine de casă, știi că nu e nevoie de prea multă drojdie ca aluatul să sporească.

„Păcatele mici nu seamănă cu un centimetru de lumânare care curând se stinge, ci cu o dâră de praf de pușcă, ce duce focul până la butoiul care explodează cu trosnet”.

Mare scofală, zicem noi,  e ceva mic de tot. O „mică” relație, un mic „flirt” la birou, o „mică” asprime în tonul vocii, o „mică”cheltuială în plus, o „mică” experimentare a lucrurilor greșite – lucruri mici.

O zicală spune:

Lipsind un cui, s-a pierdut o potcoavă,

Lipsind o potcoavă, s-a pierdut un cal,

Lipsind un cal, s-a pierdut un călăreț,

Lipsind un călăreț, s-a pierdut o bătălie,

Lipsind o bătălie, s-a pierdut o împărăție,

Toate acestea, lipsind un cui din potcoavă.

Gândește-te puțin . În lipsa unui cui s-a pierdut o împărăție. Gândești că e imposibil, dar fiecare detaliu din viață declanșează un lanț de evenimente pe care nu le putem intrevedea.

Ispitirea lui Isus în pustie.

În lipsa refuzului de a te abține de la o coajă de pâine, s-ar pierde un post.

În lipsa unui post, s-ar pierde o rugăciune.

În lipsa unei rugăciuni, s-ar pierde o viziune.

În lipsa unei viziuni, s-ar pierde o misiune.

În lipsa unei misiuni, s-ar pierde o jertfă.

În lipsa unei jertfe, s-ar pierde o împărăție eternă.

Dacă Isus ar fi cedat ispitei lucrului mic într-un anume moment, tot ce a urmat ar fi fost imposibil de realizat.

Dar viața ta? Care sunt cuiele de potcoavă, micile coji de pâine, minusculele tentații ce afectează direcția vieții tale? Așa cum spune Solomon, nebunul e cel care plătește cumplitul preț pentru o momeală mică.

E-mail: energycross@mail.ru