Mă aştept şi
nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic; ci că acum, ca
totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa
mea, fie prin moartea mea.
Apostolul
Pavel se afla în închisoarea din Roma când a scris aceste cuvinte. Au fost zile
de așteptare pentru Apostolul Pavel, care nu a vrut să fie în închisoarea
Romei, ci a vrut să fie liber să predice celor din Roma. Nu știm cât a avut de
așteptat până la proces, dar reiese din acest text că urma să fie pus în fața
cezarului. Acolo se aștepta și nădăjduia să nu fie dat de rușine cu nimic. Nu
cred că Apostolul Pavel credea că cezarul avea vreo acuzație împotriva lui, dar
se știa ce cruzime era la cezarii Romei. Dar chiar dacă cezarul ar fi găsit cu
ce să-l condamne, el a dorit ca Domnul Isus să fie proslăvit, adică glorificat
cu îndrăzneală fie prin viața lui, fie prin moartea lui. Ce creștin deosebit a
fost Apostolul Pavel! Și viața și moartea erau egale pentru el. Nu ținea
neapărat la viața lui, ci era gata oricând de moarte.
Cum suntem noi oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu