Apă sau vânt...

     Cu toții cunoaștem că mersul vieții este diferit , dar în unele cazuri se mai aseamănă unele cu alta. La general toți încep cu :nașterea, grădinița de copii, școala primară, gimnaziul, liceul, colegiul, universitatea, academia ș.a., serviciul, pensionarea, și...plecarea. Aceasta este viața omului la general. În realitate fiecare poate să se regăsească în listă fie parțial fie total. La toată lista se mai adaogă și amintirile care ne-au rămas întipărite și deja nu mai există o propoziție ci poți să scrii o carte, fie bazată pe întreaga viață, fie bazată pe unele momente din viață, ca asemeni „Amintirilor din copilărie” de Ion Creangă. Sunt convins că în urma citirii acestor rânduri, amintirile din trecut ( și de fapt ele nici nu pot fi amintiri din prezent sau din viitor) v-au copleșit. 

     Totuși, ... da totuși cel mai greu pentru om este să se hotărască să facă o alegere corectă. Slăbiciunea umană este că nu știm ce ne așteaptă în viitor, de fapt nu ne știm viitorul, deaceea și ne este foarte greu să decidem pe care ușă să intrăm. Și de-ar fi numai o ușă, dar nu este așa. Din 2 uși, este doar una corectă, din 10 - doar una, din 100 - doar una. Și toate ușile se reclamează ca a fi demne de a fi deschise, ca le treci pragul. Și ce va fi peste prag, depinde de om.

     Lumea actuală se împarte în trei categorii:
     - pesimiști
     - optimiști
     - realiști.

     Pesimiștii sunt persoane care compară viața cu un tunel în capătul căruia nu observă lumină.

     Optimiștii sunt persoane care compară viața cu un tunel în capătul căruia observă lumină.

     Realiștii sunt persoane care compară viața cu un tunel văzând lumina la capătul lui și tot odată văzând următorul tunel cu lumina în capăt.
    
     Cam așa vă așteaptă peste pragul ușii.

     Ne întoarcem înapoi la discuția despre a face decizii corecte. Ei bine, orice decizie corectă are necesitate de o analizare corectă și desigur de timp. Dacă ar fi tot timpul așa, în viața noastră am avea mai multe decizii corecte, decât incorecte. De multe ori suntem grăbiți să facem decizii, cum s-ar zice le facem în pripă. Adică riscăm. Rezultatul e diferit în toate cazurile.

     Cunosc o istorie din Scriptură, care m-a copleșit, pentru că la fel s-a făcut o decizie unde nu era timp de gândit serios, dar a fost efectivă pentru martoriși pentru cel ce a decis. Evanghelia după Matei 14:23 - 33

     După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.

În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

 

     Tot timpul când citesc acest fragment mă gândesc la Petru. Oare care a fost cel mai greu moment pentru el în întîmplarea dată? În fragmentul „Petru s-a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus”, lipsește un lucru pe care Autorul L-a lăsat să fie descoperit de fiecare în parte. Cel mai greu moment pentru Petru, nu era atunci când a trecut peste bordul bărcii, nu, ci, cel mai greu moment a fost să i-a mâna de pe barcă și să meargă spre Isus.

 

     Să recunoaștem că noi toți am mers pe apă, doar atunci când ea este în formă solidă (ghiața ), dar cu mare frică când ghiața este subțire și am vrea să fim siguri că ne va ține. Oricum există o frică.

 

     O decizie nouă nu va fi nouă atâta timp cât te ții de cea veche.

 

     Dacă dorești să mergi spre Isus, trebuie să dai drumul la tot ceea ce te oprește să mergi în direcția aleasă. Dar ...

 

     Nu privi la vânt. Vântul dorește să-ți atragă privirile și să te dezorientezi, apoi să realizezi că nu e real ce faci, pentru că nu este după standardele lumești și în final începi să te ... scufunzi. Vântul reprezintă lumea cu toate reclamele poftelor lor.

 

     Ați observat? Cum Petru a luat privirea de la Isus, îndată a început să se scufunde. Și Petru era pescar care poate să ... înnoate! Gândul că ceea ce făcea acum, este imposibil, l-a paralizat, întocmai cum ne paralizează lumea de astăzi cu șiretlicurile ei. Și noi care ne credem mari și tari... ne cufundăm.

 

     Multe am putea să învățăm din acest fragment, dar doar la câteva adevăruri aș dori să le reamintesc la concluzie:

 

- Dacă vrei să mergi spre Isus, sai peste bord.

 

- Dacă vrei să mergi spre Isus nu este destul să sai peste bord, mai dă și drumul la mână cu care te ții de bord.

 

- Dacă ai dat drumul la mâna cu care te țineai de bord și mergi spre Isus, nu lua în seamă vântul, care dorește să fie luat în seamă.

 

- Dacă mergând spre Isus, totuși ai luat în seamă vântul și simți că te scufunzi - strigă și Isus te va salva.

 

- Dacă ai strigat Isus te salvează, și fiți atenți, împreună cu Isus mergând pe ape veți întra la locul cel mai sigur.

 

     Vă doresc Binecuvântări.

 

E-mail: energycross@mail.ru