„ Mâncatul este sursa tuturor poftelor. Postul este un angajament de a ne stăpâni pe noi înșine și de a birui orice altă ispită imaginabilă.”
Când Domnul Isus Hristos a primit botezul lui Ioan Botezătorul, îndată după aceasta El a fost răpit de Duhul în pustie, unde n-a mâncat 40 de zile și 40 de nopți, și la urmă a flămânzit. Și anume atunci când a simțit ceva foame s-a apropiat Satan să-l ispitească. Scriptura ne spune că a fost ispitit în trei feluri:
1. Mâncare
2. Bogăție
3. Slavă.
Atâta timp cât te simți bine, în confort, când nimic nu te deranjează - nu se întâmplă nimic. Totul în jur rămâne neschimbat. Privești viața în felul cum o privești în fiecare zi, dar e destul să simți un discomfort și se încep întrebările.
Din Scriptură cunoaștem atârnarea lui Hristos față de aceste trei valori importante în ochii oamenilor.
Mâncare. Corpul uman fără mâncare rezistă mai puțin decât fără apă. Pentru o fărâmătură de pâine este gata să omoare un semen. Cunoaștem cazuri de canibalism în ani de foamete. Omul este gata să mănânce orice ar fi, numai să-și potolească foamea, sau mai bine zis discomfortul din stomac. Deaceea, drumul spre frigider este mai scurt, decât cel spre televizor! ... Când ești în stare de post, oricare ar fi, parțial sau total, nu importă, de un singur lucru fii atent când vei simți că începi să flămânzești - că anume atunci vei fi ispitit să fii tentat de a trece mai des pe lângă frigider, decât pe lângă orice alt ceva. He-he-he, numai câte gânduri nu apar, cu mâncăruri diferite și multe altele deacest fel. Este recomandabil,ca în această perioadă să vă abțineți de TV și Net , ca să nu fiți ispitiți de reclamele cu mâncăruri care apar pe ecran. Doar v-ați angajat să vă stăpâniți pe voi înșivă!
Bogăție. Nu-i păcat să fii bogat, îi păcat dacă bogăția și gândul de a te îmbogăți a pus stăpânire pe sufletul tău. Satan îi propunea lui Hristos toate împărățiile lumii, doar cu condiția ca Fiul lui Dumnezeu să i se închine. Hristos a refuzat să facă acest lucru, în folosul lui Dumnezeu. Dacă ți se va propune un post mai avansat, față de cel în care ești, sau un automobil luxos, apartament, casă, vilă, orice alt lucru pe care îl socoți ca o bogăție, doar cu condiția de a-ți călca propriile tale valori (dacî le ai), ca fiind: familia, prietenii, rudele, Biserica, Dumnezeu... - cum vei proceda?
Slavă. Să nu încercăm să zicem că aceasta nu se referă la mine. Nu din Adam și Eva ne tragem? Ei, primii, au retrăit în gândurile sale gândul de slavă, atunci când li s-a spus, că veți fi ca Dumnezeu , adică, veți fi Cineva. Nouă, oamenilor, tare ne mai place să fim în centrul atenției, și dacă nu este așa aș pune o întrebare. Cum vă simțiți când meritele de laudă care pe drept vă aparțin vouă, sunt atribuite altcuiva, care știe că nu are nici un merit,dar nici nu vă descoperă pe voi ca autor? Unii oameni se revoltă deschis, iar alții vor tăcea, părând la prima vedere că totul e bine, dar în realitate numai unul Dumnezeu știe ce au ei pe suflet. Oricine din noi dorește un pic de slavă. Un pic de atenție, un pic mai mare de dragoste decât la alții și multe alte exemple pe care le știm și noi...
În Evanghelii la Hristos față de toate aceste valori lumești, observăm o antipatie totală. Important, e să faci voia lui Dumnezeu.
Mai este un text în Sfânta Scriptură despre post, la Isaia 58:1-11, care cred că va fi de folos, pentru cei ce-și pregătesc sufletele pentru sărbătoarea Învierii Domnului, în ziua de Paște.
Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi
vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele
ei!În toate zilele Mă întreabă şi vor
să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi
părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de
Dumnezeu. – „La ce ne foloseşte să postim” – zic
ei – „dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de
lucrul acesta?” – Pentru că, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în
voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri. Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi
răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul
sus. Oare acesta este postul plăcut Mie:
să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se
culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută
Domnului? Iată postul plăcut Mie: dezleagă
lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe
orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi
adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l,
şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi
repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va
însoţi.Atunci tu vei chema, şi Domnul va
răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din
mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul
lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca
ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în
locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină
bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu