Eu sunt cadou...

„ Eu sunt cadou!”

    Se apropia a treia zi de naştere a unei fetiţe, şi ea cu nerăbdare aştepta cadourile prmise. Cutiile cu cadouri erau deja în faţa ei. Fetiţa lua cadourile în mână, încercând după greutatea lor să ghicească ce este înlăuntru. Cân deodată de pe un cadou a căzut panglica cu care era el împodobit. Fetiţa a luat această panglică, a pus-o în jurul capului ei, şi cu o mare bucurie a strigat: „ Tată, priveşte la mine! Eu sunt cadou!”

     Fiecare copil a lui Dumnezeu trebuieşte să spună aceste cuvinte Tatălui Ceresc. El a făcut atât de multe lucruri pentru noi, că noi trebuie să ne dăm Lui fără rezerve, să ne dăm Lui total.

     Noi am primit de la Dumnezeu cel mai preţios cadou – pe Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Cât de mare este dragostea Celui ce S-a dat pe Sine pentru noi!  Şi oare noi nu putem să dăm ca răspuns la dragostea Sa vieţile noastre? Haideţi, şi noi ca această fetiţă să exclamăm: „ Tată, priveşte la mine! Eu sunt cadou!”

Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
( Romani 6:13 )

„ Ca viaţa voastră să aibă un sens, daţi-o lui Dumnezeu”.