După care GPS te conduci?...

   Există momente în viața fiecărui om, când timpul parcă s-ar opri și în câteva clipe vezi unele momente din trecut, dar sub alt unghi, din alt punct de vedere, nu așa cum îl cunoșteam până atunci. Îmi dădeam întrebarea zilele acestea; - de când știu că există Dumnezeu?

   Stăteam în fața unui dulap de cărți al familiei noastre. Căutam ceva să citesc. Noi în casă aveam multe cărți, că pe rafturi erau poziționate în două rânduri și când trebuia să cauți vri-o carte din al doilea rând era nevoie să scoți câteva cărți din primul rând și să miști cărțile ca să vezi pe cele din al doilea rând. Asta o făceam de fiecare dată când căutam vre-o carte. Dar de data aceasta pur și simplu stăteam în fața dulapului și priveam la primul rând pe raftul de sus. Și văd o carte de culoare gri (sură). De vre-o 4 cm grosime. Era o carte scrisă în limba moldovenească cu litere chirilice ”Леженде Библиче” - ”Legende Biblice” scrisă de Zenon Kosidovskii. Nu știu cum, dar după citirea acestei cărți, am înțeles că Dumnezeu există. Era anul 1985, aveam 12 ani și eram în clasa a V-a.

   Nu doresc să fac reclamă la această carte, dar am găsit ceva informație despre ea. Cam așa arată cartea. Cu părere de rău nu am găsit o poză a cărții în limba moldovenească. Dar iată ce am găsit.

   Autorul prezintă că Biblia nu este insuflată de Dumnezeu și este doar o carte care este plină de mituri și legende.

   În viața noastră sunt momente când de parcă ne trezim și privim lucrurile altfel. Dar aceasta se întamplă doar în cazul când puțin analizăm trecutul din alte puncte de vedere.

   În timpul interzicerii comuniste de a avea o Biblie în casă, oamenii cumpărau  cartea ”Legende Biblice” și citeau din ea altora adevărul care este în Biblia adevărată. Nu eram eu singur care am înțeles altfel. Acum, când se permite, avem în casă o Biblie. Și nu o singură carte la toată familia, ci fiecare are o carte a lui, o Biblie a lui din care citind se face o creștere spirituală a sufletului nostru, care nu face parte din lumea materială - tri-dimensională, dar care face parte dintr-o lume fără timp, din lumea lui Dumnezeu - o lume veșnică. Un prezent continuu.

   Deci, de tine depinde creșterea duhovnicească a sufletului tău. Cât de des îți hrănești sufletul? Sau poate nu-l hrănești de loc? Altă hrană, în afara celei din Scriptură,  pentru el este periculoasă, și consecințele în final sunt groaznice. Dumnezeu a creat un loc de pedeapsă, doar pentru satan și îngerii căzuți care-l slujesc. Acest loc noi îl numim - IAD.

   Iadul nu a fost creat pentru oameni! El a fost creat doar pentru ființe dintr-o altă dimensiune, care s-au răsculat împotriva lui Dumnezeu. Faptul că omul nu dorește să asculte de Dumnezeu și alege o altă cale, în afara celei propuse de El, îl va aduce pe om în locul cel groaznic.

   Mulți zic, că Dumnezeu este dragoste, și nu poate să ducă pe oameni în așa loc groaznic.

   Da, Dumnezeu este dragoste, dar El nu impune pe nimeni să aleagă alte căi în afara de calea Lui, pentru că a dat omului un drept, pe care nu dorește să il ia. Alegerea !

   Este un drept pe care nu poate să-l aibă nici o altă ființă în lumea materială. Doar omul. Restul ființelor sunt înzestrate cu instict, care îi îndeamnă să se ferească de pericol.

   Alegerea ne face liberi. Noi mai zicem, libertatea de alege. Și dacă tu alegi o altă cale, care vine din propriile tale dorințe și este în contradicție cu părerea lui Dumnezeu, cum poți să mai speri că El te va feri de iad, dacă tu însuți alegi să mergi acolo. Este dreptul tău de a alege!

   De fiecare dată, când trebuie să faci o alegere tu ești ca într-o intersecție unde este o cale corectă și trei greșite. Dumnezeu îți arată o cale, Satan mai multe.

   Nu te încrede în GPS -ul tău personal, pentru că el te duce pe căile pământești, ci lasă-l pe Dumnezeu să intre în viața ta, și prin Duhul Sfânt, care este un GPS duhovnicesc vei putea deosebi bine și clar la orice intersecție de alegere a vieții tale aici pe pământ calea corectă.

   Tu alegi!!

Despre ghicire...

   Să vedem ce zice scriptura cu privire la ghicire:
 

  Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător,

 Nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii.

 Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta. ( Deuteronomul 18:10-12)

   Care este pericolul acestor forme de neascultare de Dumnezeu?

   Pericolul este că oamenii devin dependenți de ceea ce li s-a ghicit, prevestit. Omul își pierde voința. El crede într-o putere care poate să-i controleze viața și printr-o forma magică să-i comunice viitorul. Sunt oameni care nu cred nici în Dumnezeu, nici în Satan, și totuși cred în puterea magică a destinului lor.

   Esența este, că Satan este indiferent dacă crede omul în el sau nu, important este ca omul să fie manipulat de el, să fie sub influieța lui.

   Ghicirea

   Satan ofereă mai multe metode pentru a vedea viitorul. În antichitate oamenii ghiceau prin zborul păsărilor, zborul săgeților, după poziția ficatului la unele animale sacrificate, prin explicarea sau tâlmăcirea de vise, ghicirea prin cărți, după liniile de pe palmă (hiromantie), chiar și prognozele astrelor (astrologia), este un fel de ghicire. Toate acestea și multe altele asemănătoare sunt după cum ne relatează scriptura, sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. 

   Nu pot să înțeleg, cum poate cineva să practice aceste lucruri și să mai zică că este un creștin. Cuvântul creștin, înseamnă să fii asemeni lui Hristos, sau ucenic a lui Hristos. 

   Ghicirea în cărți

   Mulți poate să zică că tot ce li s-a prezis s-a îndeplinit. Ce fel de puteri stă în spatele acestui fel de ghicire? Dacă în ochii lui Dumnezeu aceasta este o urâciune, atunci reiese că totul vine de la satan.

De obicei se zic un fel de cuvinte la general " Pe tine te așteaptă un drum lung, cu multe cheltuieli, dar până la urmă vei găsi adevărata dragoste"

   O doamnă, care în trecut a fost o ghicitoare, dar a primit iertare de la Dumnezeu și care acum nu mai practică aceasta, zicea că în momentul când punea cărțile pe masa, i se deschidea niște capacități demonice și vedea toată viața persoanei care sta în fața ei. Deci, satan, nu tot timpul ne arată cartea sa de vizită. Nu glumiți cu el, că el nu glumește cu noi.

   Cel mai mare pericol al ghicirii , este că omul este blocat de informația primită, și nu poate să gândească mai mult la nimic. Psihica este distrusă de frica, care-i paralizează voința. Ceea în ce omul a crezut, la un moment dat devine realitate în viața sa. După credinţa voastră, fie vouă!

   să nu vrăjiţi, nici să ghiciţi.(Leviticul 19:26)

   Ce pot să facă cei ce din neștiință au practicat așa ceva? Acum este încă timpul de har a lui Dumnezeu. Rugați-l pe Domnul Dumnezeu cu toata ardoarea să vă ierte această urâciune și să vă curețe de acest păcat și de urmările grave a lui. El va face aceasta, pentru că este scris:

   sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat. (1 Ioan 1:7)

   

Superstiție ori Credință..

   Cândva am citit într-o carte că în unele hoteluri nu există cameră cu numărul 13, din motiv, că nimeni nu va dori să trăiască în ea. Este o superstiție. Lumea se teme de cifra 13.

   Aproape în toate țările lumii oamenii cred în superstiții mai mult sau mai puțin.

   Ce este o superstiție? Dicționarul explicativ arată, că o superstiție este de fapt o prejudecată care decurge din credința că tot ce se întâmplă în natură și în societate este o manifestare a unor forțe supranaturale și potrivit căreia anumite întâmplări curente neînsemnate sunt socotite ca putând influența sau determina evenimente, de obicei rele, în viața oamenilor.

   Omul superstițios crede în existența unor puteri supranaturale. Și această credință se manifestă prin semne, ca găelețile pline cu apă, pisica neagră, o potcoavă, s.a.

   Omul superstițios tot timpul trăiește în așteptarea a ceva bun, sau a ceva rău.

   Este omul superstițios un om credincios? Într-o măsură oarecare, da. Pentru că el crede în puteri supranaturale și chiar este dependent de ele. Dar din alt punct de vedere, această credință este primitivă. Desigur puteri supranaturale sunt, dar oare ele sunt așa de primitive, ca să ne dea semne prin potcoave sau găleți pline? oare ele așa de tare sunt legate de pisica neagră, că dacă ea trece cuiva calea, aceste puteri sunt nevoite să facă ceva? Pentru ce acestor puteri să preântâmpine pe om de lucrurile rele pe care doresc să le facă?

   Superstiția a apărut din neputința de a face contact cu Dumnezeu. Dacă oamenii nu au credință în Dumnezeu, atunci apare superstiția -  credința în alte puteri.

   A crede în superstiții este foarte periculos. De ce?

   Pentru că superstiția îi sustrage atenția omului de la Dumnezeul adevărat și viu. Să stai de vorbă cu astfel de oameni este dificil. Superstiția este ca o vaccină împotriva credinței adevărate. Cu cât credința este mai slabă, cu atât mai departe se află de Dumnezeu și cu atât mai mult în credință apare superstiția.

   Dumnezeu în mintea acestor oameni devine o marionetă. Trebuie doar să spui acea rugăciune, să faci acel obicei și Dumnezeu îndată va răspunde. Dumnezeu va face anume așa cum oamenii vor.

   În loc să caute o relație corectă cu Dumnezeu, oamenii și-au creat un dumnezeu - semirobot, pe care cu diferite trucuri îl va impune să facă ce doresc.

   Dumnezeu dorește să conducă cu viețile noastre nu după comenzile noastre, dar din motivul dragostei pe care o are față de noi.

   Omul superstițios este închis pentru Dumnezeu. Acest om, după ce citește prognosa astrologică, toată ziua se gândește la ea, și nicidecum nu poate să observe farmecul zilei pe care a dat-o Dumnezeu în acea zi. Dacă îi va trece ă pisică neagră calea, va putea el să se gândească toată ziua la Dumnezeu? Semnele exterioare ocupă locul principal în viața omului, și Dumnezeu nu are loc în viața lui.

   Cel mai periculos lucru în superstiție este că, ea este un aerodrom pentru ocultism. superstiția nu este ocultism, dar ea duce la el. Omul superstițios crede în puteri supranaturale și încetul cu încetul lui i se oferă posibilitatea de a întra după culisele activității acestor puteri. Și doar o simplă curiozitate îl duce la o dependență de puterile ocultice.

   Deaceea nu este corect să socotim superstițiile ca ceva nepericulos, satan se folosește de ele ,  pentru a pune stăpânire pe om.

   Linie neutră nu există!

Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia. (Deuteronom 29:29)

Expert în viață...

   Doar Dumnezeu poate să mă învețe cum să trăiesc corect în viața aceasta. 

   Noi toți suntem experți în domeniile în care activăm. Totul se învață cu timpul. La început era greu, apoi am însușit careva principii si adâncidu-ne tot mai mult - în final suntem experți. 

   Suntem experți în medicină, în mecanică, fizică, matematică, chimie, informatică, s.a. 

   Dar nu în viață... Noi doar putem să arătăm direcția corectă, care este pusă de Dumnezeu, ca o singură direcție perfectă, dar nu și să învățăm pe cineva cum să urmeze această cale. 

     Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale ( Ps.25:4)

   Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea! (Ps.25:5)

   Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău. (Ps.86:11)

   Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!(Ps.90:12)

   Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea. (1 Ioan 2:27)

   

Egalitatea...

   Închinarea din Bisericile noastre ne îndreaptă spre Dumnezeu.

   Cel mai esențial lucru în liturgia Bisericii ortodoxe -  este închinarea, iar preoții, icoanele, și toate lucrurile din interior, tămâierea, corul - conduc spre Dumnezeu.

   Noi căutăm Biserici în care oamenii se aseamănă cu noi. Ne dorim ca nivelul de educație să fie ca al nostru.

   Dar de fapt ce este o Biserică? Este un loc unde sunt înconjurat de oameni care sunt cu totul diferiți de mine. Doar credința în Dumnezeu ne face să fim asemenea unul cu altul. În rest suntem - diferiți total.

   Pe primul loc se află tot ceea ce ne unește, tot ceea ce ne desparte  - este pe locul doi.

   Iată așa apare familia lui Dumnezeu - Biserica.

   Temelia Bisericii creștine este - dragostea lui Dumnezeu, care îi împacă pe toți, care distruge orice barieră, fie de rasă, fie socială, fie de vârstă. ( Efeseni 2:11-16, Coloseni 3:11)

    De aceea, aduceţi-vă aminte că, odinioară, voi, păgânii cu trupul, numiţi netăiere-împrejur de către cei numiţi tăiere-împrejur, făcută de mână în trup,
    Eraţi, în vremea aceea, în afară de Hristos, înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel, lipsiţi de nădejde şi fără de Dumnezeu, în lume.
    Acum însă, fiind în Hristos Iisus, voi care altădată eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos,
    Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii, 
   Desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea,
Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia.

   Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.

   În acele vremuri Biserica creștină era unicul institut, care a egalat în drepturi pe iudei cu păgânii, pe bărbați și femei, pe robi și cei liberi. În Imperiul roman toți aparte erau tratați diferit și unii erau socotiți ca fiind nimic. Robii n-aveau nici un drept, pentru că ei de fapt erau socotiți ca obiecte și nu ca ființe umane. Iudeii la fel, ca nu cumva să se atingă de ceva ce nu este curat, dar și încă să mai stea de vorbă cu un păgân! Și femeile erau tratați urât. Fiind parte a unei din aceste pături sociale, respins de societate, respins de legile impuse în societate, respins de tradiționalismul înstărit de veacuri, respins de unele popoare, înjosit, ponegrit, scuipat, bătut, - oare nu va fi pentru voi acel loc unde toți sunt egali în drepturi, pe care nici n-ai visat să le ai, un loc care este ca o oază de odihnă și nădejde, în mijlocul unui pustiu indiferent și pesimist.

   În Biserică toate aceste pături dispar prin credința în Dumnezeu și toți devin  - una!

   Dintr-un motiv necunoscut, Dumnezeu se descoperă lumii nu printr-un stâlp de foc și fum, dar prin niște oameni ciudați, care se adună în numele lui Dumnezeu. ( 1 Corinteni 1:27)

   Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

   Și tu ai loc în Biserică, doar dacă recunoști că nu ești expert în viață. Doar Dumnezeu poate să ne învețe cum să trăim. Pentru că pentru lume este mai important să vindece corpul fizic, și nu sufletul.

   Tu alegi ce vindecare dorești. Dumnezeu nu impine pe nimeni, dându-ne dreptul de a alegere liberă.

Cum stați cu mersul la Biserică?

   Cum stați cu mersul la Biserică?

   Cred că fiecare a simțit acest impuls de a nu merge la Biserică. Motive sunt multe. 

   Sunt momente că nu ne simțim bine acolo, sau nimănui nu-i pasă de prezența ta la Biserică - cum ai venit așa și ai plecat. În unele cazuri nu înțelegem ce se întâmplă acolo. Poate să fie cazul că cineva te-a criticat cu privire la hainele sau machiajul tău. După cum am mai menționat, motive sunt multe, și din punctul nostru de vedere sunt destul de serioase ca să nu mergem la Biserică.

   Să fac o mică explicație, că cuvântul român Biserica, tradus din limba greacă ” Eklesia” - înseamnă de fapt - „adunare de oameni„ sau „niște oameni adunați cu un scop”.

   Un predicator odată a dat o așa întrebare:

   - În ce s-ar fi prefăcut Biserica, dacă fiecare om din ea s-ar asemăna cu mine?

   Friedrich Wilhelm Nietzsche a zis următoarele cuvinte despre creștini:

   - Eu aș crede că ei toți sunt mântuiți (salvați), ... dacă s-ar comporta ca niște oameni mântuiți.

   Ca să găsești o Biserică potrivită pentru tine, trebuie să privești în interiorul tău. 

   Biserica în ochii noștri o vedem ca un teatru. Ne așezăm mai comod pe scaune și privim atent la actorii de pe scenă. Dacă ne va plăcea, ne vom exprima mulțumirea prin aplauze.

   Dar de fapt Biserica deloc nu este un teatru ( sau nu trebuie să fie asemenea unui teatru). În Biserică, Dumnezeu este spectatorul, care privește la închinarea noastră. Predicatorul  nu este actorul principal, el mai mult se aseamănă cu un suflor, un ajutor putin vizibil, care stă lângă scenă. 

   

   Lucrul cel mai important se întâmplă în inimile oamenilor, și nu pe scenă.

   Biserica există nu pentru ca să distreze oamenii, sau pentru a-ți găsi prieteni. Biserica există pentru a te închina lui Dumnezeu. Dacă ea nu face acest lucru, ea nu va rezista.

   Închinându-ne corect lui Dumnezeu, noi realizăm de fapt ” cine este stăpân în casa aceasta”