Calea plăcută...

Iov 23:11

Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea.

 

Psalmi 5:8

Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta sub paşii mei.

 

Psalmi 37:34

Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.

 

Matei 7:14  îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.

     Îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află. Fiți atenți, că puțini sunt cei ce o află. Toate căile propuse de societatea modernă , sunt căi comode, largi, cu diferite hotele și locuri de popas pentru călători. Și dacă în cale apare un obstacol, el va fi ușor de ocolit pentru că calea este largă. Mulți merg pe ea. Și rude, și prieteni, și colegi , și străini, și dușmani... foarte mulți. Dar noi nu putem să-i vedem din pricina că foarte largă este calea și deaceea apare impresia că mergi pe o cale îngustă.
   
     Pe calea îngustă lipsesc panourile de reclamă care le poți vedea la calea largă, pentru că aici nu privește nimeni la ele. Reclamele sunt inutile. Cel ce călătorește pe calea îngustă va fi atent la mersul său, deaceea totți merg atent. Pentru că orice abatere la stânga sau la dreapta te face să cazi pe nivelul de jos, care este calea largă. Pe calea îngustă este anevoios să mergi când ești împovărat de grijuri și păcate, deaceea totți care încep să călătorească pe ea, la întrare pe poarta strâmtă lasă poverile lui Hristos, care la rândul Său iartă păcatele celor ce vin la El.

     Când am găsit această imagine pe net, mi-am dat seama că un alt exemplu al căii înguste nu voi putea găsi. În jos este o prăpastie de 2000 metri. Ca să mergi în siguranță trebuie să îmbraci o centură și să te ții cu mâinile de lanțul atașat de stâncă. dacă nu te ții de lanț și nu legi centura de funie ai foarte multe șanse să nu sfârșești călătoria cu bine. În imaginea de mai jos se observă că totți merg unul după altul și nu se iau la întrecere. Scopul călătoriei este să ajungi la pe un mic platou unde se deschide o panoramă minunată și o priveliște izbitoare.

     Centura de siguranță simbolizează credința călătorului. Funia și lanțul este Hristos. Dacă credința este bazată pe Hristos, atunci cu siguranță vei sfârși calea vieții cu bine . Iar dacă vei încerca în unele momente, să eliberezi centura de la funie vei avea toate șansele să cazi, pentru că fără El nu putem face nimic. Aceasta în cel mai rău caz. Sunt momente când centura este prinsă de funie, dar încercăm să nu ne ținem cu mânile de lanț, care la o mică alunecare vom avea un simțământ de cădere... întreruptă. Nu merită să-L ispitim pe Dumnezeu. Pe calea largă poți să mergi cum dorești, cât dorești, în ce fel dorești sau mai bine zis totul se permite. Pe calea îngustă ca să faci un pas ai nevoie de CREDINȚĂ și de HRISTOS.

 

 



 

    Hua-Shan - China.

    

 

         

 

Eu sunt cadou...

„ Eu sunt cadou!”

    Se apropia a treia zi de naştere a unei fetiţe, şi ea cu nerăbdare aştepta cadourile prmise. Cutiile cu cadouri erau deja în faţa ei. Fetiţa lua cadourile în mână, încercând după greutatea lor să ghicească ce este înlăuntru. Cân deodată de pe un cadou a căzut panglica cu care era el împodobit. Fetiţa a luat această panglică, a pus-o în jurul capului ei, şi cu o mare bucurie a strigat: „ Tată, priveşte la mine! Eu sunt cadou!”

     Fiecare copil a lui Dumnezeu trebuieşte să spună aceste cuvinte Tatălui Ceresc. El a făcut atât de multe lucruri pentru noi, că noi trebuie să ne dăm Lui fără rezerve, să ne dăm Lui total.

     Noi am primit de la Dumnezeu cel mai preţios cadou – pe Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Cât de mare este dragostea Celui ce S-a dat pe Sine pentru noi!  Şi oare noi nu putem să dăm ca răspuns la dragostea Sa vieţile noastre? Haideţi, şi noi ca această fetiţă să exclamăm: „ Tată, priveşte la mine! Eu sunt cadou!”

Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
( Romani 6:13 )

„ Ca viaţa voastră să aibă un sens, daţi-o lui Dumnezeu”.

Далеко, далеко...

Далеко, далеко за морями
На Голгофе Христос умирал.
Далеко, далеко за веками
В этом мире Христос пострадал.

Сколько лет и столетий промчалось,
Но Голгофа жива и сейчас.
Вижу крест и Тебя на Голгофе,
Жажду вижу Твою, мой Господь.

Вижу молот в руках солдата,
Окровавленный кровью Твоей.
Вижу руки Твои....... и мне больно,
Пелена застилает глаза.

О Господь, мне прости за Голгофу,
Я не дал Тебе чистой воды.
И копьем я пронзил Тебе ребра,
Ты прости, только Ты мне прости.

Далеко, далеко на Голгофе,
Я стоял у подножья креста.
Далеко, далеко на Голгофе,
Я прощён был во Имя Христа.

23.11.2002

E-mail: energycross@mail.ru



 

Rugăciune....

Eu vreau să fiu așa cum sunt,
Să duc cuvântul și să cânt.
Eu vreau să plec, vreau să mă-ntorc,
Eu vreau să duc și să aduc.

Vreau să mă lupt și să mă las,
Vreau să vorbesc în șoaptă-n glas.
Vreau să mă cert și să mă mă-mpac.
Eu vreau să fac și să desfac.

Vreau să iubesc și să urăsc.
Vreau să adun și risipesc.
Vreau să adaog și să scad.
Eu vreau să chem și vreau să tac.

Eu vreau să râd și vreau să plâng.
Eu vreau să fiu cu toții-n rând.
Eu vreau să fiu un snop de grâu.
Eu vreau să fiu și să nu fiu.

Eu vreau să cad și să mă scol.
Eu vreau să dorm, să fiu ca mort.
Vreau să fiu strâmb și să mă-ndrept.
Eu vreau să răbd și să aștept.

Eu vreau să fiu, eu vreau să fac.
Vreau să nu fiu, să nu mai fac
Eu vreau să iert, să nu mă iert.
Eu vreau să tac și să nu tac.

Eu vreau să mor și să învii.
Eu vreau ca Tu, Hristos să vii.
Eu vreau să răbd, să mă smeresc.
Mult vreau să fac, nu izbutesc.

Vreau să iubesc nemărginit
Dar cum să fac, când nu-s iubit?
Eu vreau să iert, c-am fost iertat
Dar cum să fac, dar cum să fac?

Eu vreau atâtea lucruri, da...
Atâtea fapte aș făcea...
Atâtea lucruri aș ducea...
Atâtea vorbe aș spunea...

dar, facă-se în toate sfânta voia Ta !

25 august 2001

e-mail: energycross@mail.ru
 

Pe-un deal în depărtare...

Pe-un deal în depărtare,
Pe-un deal de greu urcat.
Stă crucea de salvare,
Ce-i pusă de Pilat.

El nu știa ce face,
Voia să scape doar
De oameni, ce le place
Să vad-un chin amar.

A-nfipt trei cruci,
Pe cea din mijloc
A pus pe Un-deosebit,
Ce a trecut prin judecată,
A pus pe Isus înjosit.

Și eu am fost ca un Pilat,
Și-aveam un dor de sânge
Să-l văd pe Cel nevinovat
Cum moare sus și plânge.

Și eu am fost ca un Roman
Ce cuie-n palme pune.
Și haina Lui o împărțeam,
Dar El nimic nu spune.

Și eu am stat cu fariseii,
Și eu priveam cum e învins,
Și eu strgam cu toți plebeii,
„Tu ești învins! Tu ești învins!”.

Și eu am fost acel sutaș
Văzând cum moartea te-ambrăcat,
Și lucrurile ce-au urmat
Am zis: „Da, ești cu-adevărat!”.

Sunt mulți Pilați în lume-acum,
Și farisei, și cărturari,
Sunt mulți din cei ce îl străpung
Pe Isus într-un nou amar.

Sunt mulți Romani și mulți Români
Ce fug de Bunul lor Stăpân.
Prin ei ești tu: Roman - Român
Prin ei ești tu: Vin la Stăpân.

07.09.2001

E-mail: energycross@mail.ru
 

Apă sau vânt...

     Cu toții cunoaștem că mersul vieții este diferit , dar în unele cazuri se mai aseamănă unele cu alta. La general toți încep cu :nașterea, grădinița de copii, școala primară, gimnaziul, liceul, colegiul, universitatea, academia ș.a., serviciul, pensionarea, și...plecarea. Aceasta este viața omului la general. În realitate fiecare poate să se regăsească în listă fie parțial fie total. La toată lista se mai adaogă și amintirile care ne-au rămas întipărite și deja nu mai există o propoziție ci poți să scrii o carte, fie bazată pe întreaga viață, fie bazată pe unele momente din viață, ca asemeni „Amintirilor din copilărie” de Ion Creangă. Sunt convins că în urma citirii acestor rânduri, amintirile din trecut ( și de fapt ele nici nu pot fi amintiri din prezent sau din viitor) v-au copleșit. 

     Totuși, ... da totuși cel mai greu pentru om este să se hotărască să facă o alegere corectă. Slăbiciunea umană este că nu știm ce ne așteaptă în viitor, de fapt nu ne știm viitorul, deaceea și ne este foarte greu să decidem pe care ușă să intrăm. Și de-ar fi numai o ușă, dar nu este așa. Din 2 uși, este doar una corectă, din 10 - doar una, din 100 - doar una. Și toate ușile se reclamează ca a fi demne de a fi deschise, ca le treci pragul. Și ce va fi peste prag, depinde de om.

     Lumea actuală se împarte în trei categorii:
     - pesimiști
     - optimiști
     - realiști.

     Pesimiștii sunt persoane care compară viața cu un tunel în capătul căruia nu observă lumină.

     Optimiștii sunt persoane care compară viața cu un tunel în capătul căruia observă lumină.

     Realiștii sunt persoane care compară viața cu un tunel văzând lumina la capătul lui și tot odată văzând următorul tunel cu lumina în capăt.
    
     Cam așa vă așteaptă peste pragul ușii.

     Ne întoarcem înapoi la discuția despre a face decizii corecte. Ei bine, orice decizie corectă are necesitate de o analizare corectă și desigur de timp. Dacă ar fi tot timpul așa, în viața noastră am avea mai multe decizii corecte, decât incorecte. De multe ori suntem grăbiți să facem decizii, cum s-ar zice le facem în pripă. Adică riscăm. Rezultatul e diferit în toate cazurile.

     Cunosc o istorie din Scriptură, care m-a copleșit, pentru că la fel s-a făcut o decizie unde nu era timp de gândit serios, dar a fost efectivă pentru martoriși pentru cel ce a decis. Evanghelia după Matei 14:23 - 33

     După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.

În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

 

     Tot timpul când citesc acest fragment mă gândesc la Petru. Oare care a fost cel mai greu moment pentru el în întîmplarea dată? În fragmentul „Petru s-a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus”, lipsește un lucru pe care Autorul L-a lăsat să fie descoperit de fiecare în parte. Cel mai greu moment pentru Petru, nu era atunci când a trecut peste bordul bărcii, nu, ci, cel mai greu moment a fost să i-a mâna de pe barcă și să meargă spre Isus.

 

     Să recunoaștem că noi toți am mers pe apă, doar atunci când ea este în formă solidă (ghiața ), dar cu mare frică când ghiața este subțire și am vrea să fim siguri că ne va ține. Oricum există o frică.

 

     O decizie nouă nu va fi nouă atâta timp cât te ții de cea veche.

 

     Dacă dorești să mergi spre Isus, trebuie să dai drumul la tot ceea ce te oprește să mergi în direcția aleasă. Dar ...

 

     Nu privi la vânt. Vântul dorește să-ți atragă privirile și să te dezorientezi, apoi să realizezi că nu e real ce faci, pentru că nu este după standardele lumești și în final începi să te ... scufunzi. Vântul reprezintă lumea cu toate reclamele poftelor lor.

 

     Ați observat? Cum Petru a luat privirea de la Isus, îndată a început să se scufunde. Și Petru era pescar care poate să ... înnoate! Gândul că ceea ce făcea acum, este imposibil, l-a paralizat, întocmai cum ne paralizează lumea de astăzi cu șiretlicurile ei. Și noi care ne credem mari și tari... ne cufundăm.

 

     Multe am putea să învățăm din acest fragment, dar doar la câteva adevăruri aș dori să le reamintesc la concluzie:

 

- Dacă vrei să mergi spre Isus, sai peste bord.

 

- Dacă vrei să mergi spre Isus nu este destul să sai peste bord, mai dă și drumul la mână cu care te ții de bord.

 

- Dacă ai dat drumul la mâna cu care te țineai de bord și mergi spre Isus, nu lua în seamă vântul, care dorește să fie luat în seamă.

 

- Dacă mergând spre Isus, totuși ai luat în seamă vântul și simți că te scufunzi - strigă și Isus te va salva.

 

- Dacă ai strigat Isus te salvează, și fiți atenți, împreună cu Isus mergând pe ape veți întra la locul cel mai sigur.

 

     Vă doresc Binecuvântări.

 

E-mail: energycross@mail.ru