Întrebare simplă ?

Zilele trecute am fost cercetat de o simpla întrebare. 

Răspunsul la ea pare la prima vedere să fie tot simplă. Dar aceasta doar în cazul când suntem întrebați în public. Însă, dacă suntem singuri, având în vedere că suntem permanent în ochii lui Dumnezeu, nu este ușor și simplu să răspunzi la întrebare. Eu vă doresc să fiți sinceri în fața lui Dumnezeu. Răspunsul va aparține și El îl va cunoaște... Deci:

" Cum îl iubesc eu pe Dumnezeu?"

Puțin despre har

          Cântecul ”Mărețul Har” este cel mai vestit imn bisericesc din SUA.

Ideea de har noi tot timpul o legăm cu mântuirea prin credință, prin har.

Privind la credincioși se observă, că majoritatea din ei își construiesc relații cu Dumnezeu prin meritele sale, și nu prin har.

 „Dacă te-ai comportat frumos, și Dumnezeu se va comporta frumos cu tine”

Fiind mântuiți prin har, noi tot timpul ne impunem pe noi și pe alții să facem cât mai mult, de parcă noi credem că succesul din viața de creștin, depind  în totul de  cât de mult facem!

Noi suntem deacord teoretic doar cu cuvintele ap.Pavel de la 1Cor. 15:10

Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.

Însă devizul nostru tainic este

„Dumnezeu ajută pe cei, care se ajută pe sine”

Falimentul – Este un cuvânt groaznic și nedorit de toți.

Galateni 3:3

Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?

Poate să fie că starea voastră materială este bună , dar în plan spirirtual sunteți falimentați.

 Absolut toți!

Toată omenirea care a trăit până la noi și cei care se nasc acum și în viitor - sunt falimenți în plan spiritual. Romani 3:10-12:

după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.
 Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
 Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

Noi nu putem să-I dăm lui Dumnezeu ceva ca să acoperim datoria noastră față de El.

Isaia 64:6

Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.

În lumea financiară există două tipuri de faliment.

Faliment temporar și faliment total.

Falimentul temporar se referă la companiile, care într-un moment oarecare temporar nu pot să achite datoriile, dar peste un timp anumit poate sa-și resolve problemele sale financiare.

Falimentul total se referă la companiile care stau pe marginea prăpastiei și ei sunt nevoiți să lichideze toate activele si să achite datoriile.

Când o companie se declară falimentată, s-o salveze poate doar cineva care ar putea achita toate datoriile din trecut ai acestei companii falimentate.

În cazul nostru, spiritual, este Domnul Iisus Hristos !!!

El a achitat toate datoriile noastre față de Dumnezeu pe crucea de la Golgota, acum 2000 de ani...

Deci, în ce fel de faliment suntem noi acum?

Temporar sau total?

Crezând că mântuirea vine prin Iisus Hristos și înțelegând că nu putem să adăogăm încă niște fapte bune la ceea ce a făcut El pe cruce, din terminologia financiară noi declarăm că am falimentat total !!

Ceea ce am citit mai sus de la Galateni 3:3 este că unii oameni se declară pe ei falimenți temporari.

Noi înțelegem că nu putem să ne câștigăm intrarea în rai, dar nu știu de ce credem că putem să ne câstigăm binecuvântările zilnice a lui Dumnezeu.

Din firea noastră noi toți suntem oameni ai legii. Noi credem că binecuvântările lui Dumnezeu trebuie să le câștigi.

 Așa a socotit si ap.Petru:

Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?”

Noi, creștinii ne temem să recunoaștem nouă înșine, că de noi nu depinde nimic, că totul deja  este făcut.

Întrând în Împărăția lui Dumnezeu prin harul Lui, noi încercăm să ne ”răsplătim” cu Dumnezeu prin faptele bune. Prin aceasta noi declarăm că suntem falimenți temporari !!

Dar la Efeseni 2:8 :

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

        Sa ne aducem aminte de exemplu cu falimentul.

Falimentul are și părți positive.

Antreprenorul falimentat este liber față de datoriile sale. Ele nu sunt achitate, dar sunt șterse. Ele nu mai sunt ale lui. Pe el nimeni nu-l sună să întoarcă banii, nu-l amenință. Acest antreprenor este umilit, dar liber.

Iar, cel ce este falimentat temporar, mai încearcă să înnoate, creditorii nu-l lasă in pace, și el trebuie mult să lucreze, ca să-și repare cumva afacerea. Acest om nu este liber.

În lumea de afaceri nu există așa terminologie ca libertate totală de datorii. Datoriile din trecut sunt anulate, dar oare acel om nu va face alte datorii?

Noi intrăm în Împărăția lui Dumnezeu prin har și tot prin har primim sfințirea. Suntem chemați la slujire prin har și prin har Dumnezeu ne ajută pe noi. Prin har ni se dă putere să trecem prin diferite încercări. Prin har suntem proslăviți. 

Noi umblăm sub semnul harului !!!

Valuta faptelor noastre bune nu are nici o valoare in ochii lui Dumnezeu

Amnistia

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viața veșnică în Iisus Hristos, Domnul nostru. ( Romani 6:23 )

Darul fără plată a lui Dumnezeu noi îl mai numim și - har. Dar ce înseamnă darul acesta. Necatand la ceea că noi suntem păcătoși și nu avem nimic bun in noi, fiind ca niste mașinării defectate, harul - este totul ce  nu meritam. Tot binele care vine peste noi.

Am fost răstignit împreună y Hristos, și trăiesc...dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine. ( Galateni 2:20 )

Noi nu putem să dictam lui Dumnezeu condițiile noastre în a fi salvați de moartea veșnică. Trebuie sa acceptam pe Hristos pe deplin. 100/100.

Dacă va propun un pahar cu apa, trebuie doar să-l luați.

Daca medicul v-a prescris medicamente, veți avea folos din ele, daca nu le veți lua?

Daca vreți să fiți salvați, trebuie să-l acceptați pe Hristos.

Până nu urci in ascensor nu vei cobora/ urca.

Până nu urci in autobuz sau tren, nu pleci. 

Daca cineva nu va fi salvat și va pieri in focul veșnic, nu va fi aruncat în iad pentru că era păcătos, ci pentru că nu l-a acceptat pe Hristos în viața sa.

Amnistia (iertarea) este un decret, care trebuie să ajungă la adresat. Decretul nu are drepturi depline fără acceptate. Decretul poate fi respins de cel cui îi este adresat, și în așa fel nici o putere Supremă nu poate să-l impună pe om să accepte decretul. ( J. Marshall - jurist )

Exista 5 momente importante:

1. Nu toți vor accepta salvarea.

2. Majoritatea vor fi aruncați în focul veșnic.

3. Cine nu este născut din nou, nu va fi salvat.

4. După moarte salvare nu există.

5. Poate să fie ultima șansă pentru D- voastră.

Ep. lui Ap. Pavel către Romani, cap. 13

 Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.

   Oricine. Adică fiecare persoană .

Să fie supus ( hupotasso, a se supune, a fi în supunere, a asculta.) stăpânirilor celor mai înalte.

Literal, autorităţilor care se consideră mai presus, însemnând cei care sunt puşi în autoritate peste alţii. Vezi 1Pet. 2:13;

Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor,

cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimişi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine

Nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Adică nu există autoritate omenească decât prin permisiunea şi sub controlul Lui.

Stăpânirile care sunt sau autorităţile existente sunt rânduite de Dumnezeu.

Pavel nu lasă în versetele acestea a se înţelege că Dumnezeu totdeauna aprobă puterea cârmuirilor civile.

Şi nici nu vrea Pavel să spună că e datoria creştinului de a li se supune totdeauna. Cerinţele cârmuirii s-ar putea uneori să fie contrarii legii lui Dumnezeu şi în asemenea împrejurări, creştinul trebuie să asculte mai mult de Dumnezeu decât de oameni (Fapte 4:19; 5:29).

Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus.

 Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu

 Subiectul lui Pavel e că puterea domnitoare a cârmuirilor omeneşti e încredinţată oamenilor de către Dumnezeu, potrivit cu propriile Lui scopuri pentru binele omului. Dăinuirea lor în putere sau căderea lor din autoritate sunt în mâinile Sale.

De aceea, creştinul va susţine autoritatea statului existent. El nu se va încumeta să ia în propriile sale mâini rezistarea la puterile care sunt sau să le demită.

Învăţătura de felul acesta era deosebit de necesară pe vremea lui Pavel, deoarece pe vremea aceea, iudeii erau într-o stare turbulentă şi deja stârniseră rebeliuni în diferite părţi ale Imperiului Roman.

Dacă creştinii ar fi dat pe faţă un spirit la fel de nesupus ar fi însemnat să aibă parte de aceeaşi neplăcere care începea să cadă asupra iudeilor şi ar fi avut ca rezultat pierderea protecţiei statului roman, care adesea fusese o binecuvântare pentru creştini, aşa cum Pavel putea mărturisi din propria sa experienţă.

Mai mult, ar fi adus ocară asupra bisericii creştine şi asupra soliei ei de pace şi iubire frăţească.

De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda.

Literal se aliniază împotriva autorităţii, se aşează în ordine de bătaie împotriva autorităţii.

Rânduielii.( Gr. diatage, literal ceea ce este rânduit, ceea ce este aşezat.) Ideea lui Pavel ar putea fi redată literal: se aşează împotriva a ceea ce a fost rânduit de Dumnezeu.

Osânda. (Gr. krima, condamnare, judecată ). Pavel se referă aici la sentinţa dată de autorităţile cârmuitoare, ca slujitori ai lui Dumnezeu, în lumea aceasta (cap. 13:4), împotriva celor care se împotrivesc. Întrucât neascultarea de stăpânirile care sunt înseamnă împotrivire faţă de rânduiala lui Dumnezeu, pedeapsa pe care autorităţile o aplică reprezintă şi judecata şi mânia lui Dumnezeu asupra cetăţenilor rebeli.

 Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea.

Nu sunt de temut.

 În general, cârmuitorii nu sunt de temut decât când cineva face răul.

 Cârmuirile ca atare nu sunt o groază pentru faptele bune. Dimpotrivă, ele există pentru un scop bun şi, în general vorbind, e spre folosul creştinului de a se supune cererilor lor.

 El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.

 Întrucât statul există ca un slujitor al lui Dumnezeu pentru un scop bun, creştinul n-are cauză de a se teme de autoritatea lui dacă duce o viaţă paşnică. Aici Pavel exprimă un adevăr general, nezăbovind să-şi califice afirmaţia cu excepţii specifice.

Sabia- Simbolul autorităţii cârmuitorului de a aplica pedeapsa.

De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.

De aceea. Acesta se referă la cele patru versete precedente, în care Pavel a prezentat cauzele ascultării.

De frica pedepsei. Literal din cauza mâniei.

Întrucât autorităţile civile există prin rânduială dumnezeiască, creştinul trebuie să asculte nu numai pentru că vrea să evite pedeapsa, ci pentru că e drept să asculte.

 Singura excepţie este când legea statului vine în conflict cu Legea lui Dumnezeu

Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.

Plăţile şi birurile.

Contextul sugerează că aceasta nu e o poruncă, ci o afirmaţie a unui fapt. Evident primii creştini considerau ca o chestiune de principiu să plătească impozitele, poate în ascultare de învăţătura lui Hristos (Luc. 20:20-25)

Slujitori - slujitori publici ai lui Dumnezeu.

Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

Unii comentatori privesc versetul acesta ca o concluzie la argumentaţia lui Pavel cu privire la datoria creştinului de a asculta de stat. În acest caz, tuturor e înţeles ca referindu-se la cei din autoritate..

Birul. Gr. phoros, impozit, datorie. Înţelesul de chirie e găsit în papirusuri.

Frica. Gr. phobos - nu frică în sensul de spaimă şi groază. Comparaţi 1Pet. 2:18; 3:2.

Cinstea. Pe vremea lui Pavel, agenţii cârmuirii romane, care erau împuterniciţi să strângă impozitele şi vama, erau, cel puţin pentru iudei, un obiect de ură şi dispreţ. De aceea, sfatul lui Pavel către credincioşii din Roma, ca nu numai să se supună la plata impozitului, dar şi să dea cinstea şi respectul cuvenit cârmuitorilor lor, era în contrast izbitor cu sentimentul în creştere al rebeliunii care era stârnită de iudeii fanatici şi aceasta urma să aducă în curând prăpăd asupra naţiunii lor.

 Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea.

Să nu datoraţi nimănui nimic. Creştinul trebuie să-şi plătească toate datoriile care-i revin, dar e o datorie pe care niciodată nu o poate plăti deplin, şi anume, datoria de iubire faţă de semenii săi.

Să vă iubiţi unii pe alţii. Iubirea reciprocă este o obligaţie nemărginită. E o datorie pe care omul trebuie să caute fără încetare să o împlinească, dar care niciodată nu va fi pe deplin realizată, atâta vreme cât rămâne prilej de a face bine semenilor.

A împlinit. Acela care iubeşte pe semenii săi a împlinit intenţia şi rostul Legii.

Nu satisfacerea din afară, ci iubirea din inimă este împlinirea Legii (cap. 13:10).

Ei au transformat legea iubirii lui Dumnezeu într-un cod rigid şi lipsit de iubire.

  De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Acela care iubeşte pe semenul său, nu va fura de la el, nu-i va lua viaţa, nu-i va pofti bunurile şi nici nu va mărturisi mincinos împotriva lui şi nici nu va comite adulter cu nevasta lui.

Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.

 Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.

Expresia reaminteşte îndemnul precedent de a nu datora decât iubire, care ea însăşi este rezumatul datoriilor creştine. Şi ca un motiv urgent pentru împlinirea acestor datorii, Pavel face acum apel la ceea ce a fost totdeauna un îndemn la vieţuire creştină – credinţa în apropierea celei de-a doua veniri a lui Hristos.

Împrejurări.

Termenul acesta nu se aplică la timp, în general, ci la un timp definit, măsurat sau fixat, sau la o perioadă sau împrejurare critică.

Credincioşii din Roma nu puteau decât să-şi dea seama de timpul critic în care trăiau. De aceea Pavel îi îndeamnă să se scuture de toată încropeala şi indolenţa lor, să pună capăt mulţumirii de sine şi să se îmbrace în Domnul Isus Hristos.

Ceasul - să vă treziţi. Literal ca să ne deşteptăm.

Pregătirea necesară pentru ziua cea mare a lui Dumnezeu cere de la creştini o veghere activă. (cele zece fecioare care au aţipit toate şi au adormit) 

Am crezut.

 Timpul în textul grec al acestui verb arată în trecut, la cea dintâi acceptare a credinţei creştine. Aşteptarea statornică a venirii Domnului este atitudinea minţii pe care Însuşi Hristos a impus-o în repetatele Sale avertismente. Această aşteptare de la început fusese calificată de avertismentul despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni. 

Faptul că timpul a dăinuit mai mult decât era aşteptat nu înseamnă că Cuvântul lui Dumnezeu a dat greş. E o lucrare de făcut şi multe condiţii, de împlinit înainte ca Hristos să vină.

 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.

Noaptea. Întrucât a comparat starea spirituală prezentă a cititorilor săi cu somnul, Pavel continuă ilustraţia contrastând viaţa prezentă cu aceea care urmează să vină, ca noaptea cu ziua.

Să ne dezbrăcăm.

Cuvântul acesta e folosit de câteva ori în NT, pentru a descrie înlăturarea obiceiurilor rele.

Faptele întunericului.

Prezentate aici ca o haină care trebuie să fie dezbrăcată. În locul lor, creştinul trebuie să îmbrace armura adevărului şi neprihănirii, ca să poată fi gata pentru lumina zilei arătării lui Hristos.

Luminii. 

Armura luminii e aşa intenţionată pentru a o pune în contrast cu faptele întunericului. Creştinii sunt chemaţi din întuneric la lumina Sa minunată. Ei sunt numiţi fii ai luminii  şi, în consecinţă, duc lupta spirituală cu arme ale luminii.

Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;

Să trăim- să ne purtăm.

Frumos.

Literal după o bună manieră, de unde cu graţie, cuviincios, onorabil.

Ca în timpul zilei.

Oamenii răi caută să ascundă faptele lor de silnicie şi împlinirea poftelor sub acoperământul nopţii. Dar creştinul trebuie să se poarte ca şi cum întreaga lume ar putea să vadă ceea ce face. El e un fiu al zilei, nu al nopţii şi ar trebui să trăiască aşa ca un fiu al luminii.

Chefuri.

Curvii - depravare, imoralitate.

Fapte de ruşine. Destrăbălare, Desfrânări,  senzualitate, desfrâu,

Certuri.

Pizmă. Invidie,zelos, gelozie.

ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele

Îmbrăcaţi-vă.

Acum Pavel înfăţişează pe Hristos Însuşi ca fiind arsenalul creştinului. Dar viaţa aceasta cu care el a fost îmbrăcat trebuie să fie continuu înnoită, în experienţa de zi cu zi de creştere şi sfinţire. Fiecare nou pas în dezvoltarea aceasta poate fi privit ca o nouă îmbrăcare cu Hristos şi creştinul care stăruie în această experienţă transformatoare va imita din ce în ce mai mult viaţa şi caracterul lui Hristos şi Îl va reflecta înaintea lumii.

Firea.

Adică natura fizică stricată. Trebuie să se ia măsuri pentru nevoile corpului, dar creştinul nu trebuie să-şi facă preocupări pentru excitarea şi satisfacerea poftelor nesfinte. O viaţă luxoasă şi de satisfacere a poftelor stimulează acele impulsuri ale firii pământeşti pe care creştinul ar trebui să caute mai degrabă să le mortifice.

Decizia e a voastră. Acesta e Cuvantul lui Dumnezeu.

Falimentul...

   In lumea afacerilor falimentul este un moment neplăcut și foarte îngrozitor cat pentru angajator, atât și pentru angajați.

   Falimentul este ceea ce numim noi, mai jos de limita normala. 

   Este foarte greu sa faci un anunț că compania ta a falimentat. 

   Ce este totuși falimentul?

   Este finalul nedorit de orice antreprenor, când s-a făcut totul pentru a menține compania la suprafață și totul a eșuat.. 

   Falimentul este sa dai mâinile în jos, și să nu te împotrivești la circumstanțele care vin peste tine.

   Un exemplu al falimentului îl găsim la Evanghelia după Matei cap. 5:3 unde se zice:

   Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!

   A fi sărac în duh, este același faliment. Este sa ajungi la o situație, când nu este ieșire. Când nu poți face absolut nimic. 

   Când toate încercările de a salva situația, de fapt o agravează mai tare.

   Cu doua mii de ani in urma ,noi găsim în Evanghelie ceva asemănător. Ev. după Luca 23:40-41.

   Dar celălalt l-a înfruntat, și i-a zis: " Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? Pentru noi este drept, căci primim rasplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău."

   Din aceste cuvinte învățăm mult. 

   Tâlharul de pe cruce era în situația când absolut nu poți face nimic. Îți este foarte incomod, când practic ești pironit pe cruce. Stai nemișcat și asculți batjocura. 

   Exemplul tâlharului de pe cruce ne arată, că dacă dorești să fii primit în împărăția lui Dumnezeu, trebuie sa recunoști falimentul in ochii lui Dumnezeu. Sa fii sincer cu El. Sa recunoști că nu poți face nimic, nu poți mișca mâinile, nu poți mișca picioarele, nu poți schimba nimic cu eforturile proprii. Când nu mai vezi nici o ușă de scăpare,... Anume atunci apare pe scena vieții tale Dumnezeu. Până atunci suntem în căutare, și nu-l găsim, iar când recunoaștem că suntem nimic, din pricina păcatului din noi, care nu ne permite sa ne mișcăm, ci doar ne paralizează.

   Luca 23:42

   Și a zis lui Iisus: "Doamne, adu-Ti aminte de mine, când vei veni în împărăția Ta! "

   Aceasta este ultima șansă. Recunoașterea falimentului!!!

   Hristos îi zice , Că astăzi vei vi cu mine in Rai. 

   Și bine că a fost un tâlhar, care este etalonul răutății. Și astfel toți care vin la Hristos trebuie sa se identifice cu tâlharul de pe cruce, că să fie iertat de Dumnezeu. 

   Daca tu, acum, citind aceste rânduri, nu te identifici cu tâlharul de pe cruce, tu nu ai falimentat, și deci nu poți să fii astăzi în Rai cu Dumnezeu, daca îți vine sfârșitul vieții. Este un proverb la noi în țară:

   Cum îți așterni patul, așa și vei dormi.

   Cum îți așterni viața aici pe pământ, așa o vei petrece în veșnicii. 

   Cu Dumnezeu sau fara...

   Alegerea îți aparține...

Peșteră de tâlhari

Matei 21:12-13

Iisus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afara pe toți cei ce vindeau și cumpărau in Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scăunele celor ce vindeau porumbei. Și le-a zis:"Este scris: 'Casa Mea se va chema o casă de rugăciune. Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari".

După intrarea Domnului în Ierusalim, El a mers direct la Templu, pentru că era de fapt o problema. In Templu s-a făcut un târg. Templul avea moneda sa și nu puteai sa cumperi ceva cu monede străine. De aceea se făcea un fel de schimb valutar. Și se vede că erau mai multi schimbători. 

Acolo unde de fapt trebuie sa fie liniște, era gălăgie, ceartă, supărări, neînțelegeri. 

Un târg în locașul lui Dumnezeu. 

Apostolul Pavel menționează că noi suntem Templul Duhului Sfânt și că noi nu mai suntem ai noștri ci a lui Dumnezeu. 

Deci, trebuie sa fim atenți la viața noastră, ca nu cumva in lăuntrul nostru, in locul unde locuiește prezența lui Dumnezeu, sa fie o peșteră de tâlhari. Unde sunt de toate, numai nu Dumnezeu. Și dacă observați că există așa ceva în inimă, dati-i voie Domnului Iisus Hristos să izgonească din viață și din inima toate neconformitatile care diminuează prezența lui Dumnezeu în noi. 

Succes și binecuvântari.

Cum iartă Dumnezeu?

Am avut un caz în viață când cineva a greșit împotriva familiei noastre. Credeam că e o persoana de încredere. Și de fapt așa părea ( am realizat mai târziu). Că până la urmă să aflăm că secretele au fost divulgate. Nimeni nu le știa din străini, doar aceea persoana. Am cerut explicații și n-am primit nici un răspuns. Ca mai târziu să primesc un "să mă scuzi" in formă de SMS. Și nu trăim așa de departe că să vină și să-mi zică pe față. Lipsă de curaj? Nu știu. 

Daca ar fi trăit undeva departe, avea să fie înțeles. Dar este aici, aproape....

La Evanghelia după Luca 17:3-4 este accentuat în ambele versete modalitatea de a ierta. 

Observați? După ce îl mustră pe vinovat, acela la rândul său daca se simte vinovat, îi pare rău. Adică recunoaște vina/greșeala să și după aia primește iertare. 

Fara părere de rău, iertare nu există. 

Și chiar atunci când Domnul Iisus Hristos pe cruce i-a iertat pe toți care au fost implicați în judecata și răstignirea Lui, aceasta nu înseamnă că toți s-au simțit iertați. Mai târziu când unii au realizat ce faptă au săvârșit și le-a părut rău, aducandusi aminte de cuvintele Domnului, s-au simțit iertați. 

Dumnezeu nu iartă fara părere de rău. 

Cugetul angajat în slujba lui Dumnezeu, ne mustră de fiecare data când procedam greșit. Orice mustrare este analizată de cugetul nostru, care este diferit la fiecare în parte. In dependenta de stricăciunea fiecărui.

Și când ne cerem iertare de la Dumnezeu, n-o facem prin SMS, ci cu cuvintele noastre. De fapt, Dumnezeu nu iartă prin SMS. Daca rogi pe altcineva sa ceară iertare pentru tine, înseamnă că nu îți pare rău. Pur și simplu dorești să refaci o relație. 

Prin SMS.