Cum iartă Dumnezeu?

Am avut un caz în viață când cineva a greșit împotriva familiei noastre. Credeam că e o persoana de încredere. Și de fapt așa părea ( am realizat mai târziu). Că până la urmă să aflăm că secretele au fost divulgate. Nimeni nu le știa din străini, doar aceea persoana. Am cerut explicații și n-am primit nici un răspuns. Ca mai târziu să primesc un "să mă scuzi" in formă de SMS. Și nu trăim așa de departe că să vină și să-mi zică pe față. Lipsă de curaj? Nu știu. 

Daca ar fi trăit undeva departe, avea să fie înțeles. Dar este aici, aproape....

La Evanghelia după Luca 17:3-4 este accentuat în ambele versete modalitatea de a ierta. 

Observați? După ce îl mustră pe vinovat, acela la rândul său daca se simte vinovat, îi pare rău. Adică recunoaște vina/greșeala să și după aia primește iertare. 

Fara părere de rău, iertare nu există. 

Și chiar atunci când Domnul Iisus Hristos pe cruce i-a iertat pe toți care au fost implicați în judecata și răstignirea Lui, aceasta nu înseamnă că toți s-au simțit iertați. Mai târziu când unii au realizat ce faptă au săvârșit și le-a părut rău, aducandusi aminte de cuvintele Domnului, s-au simțit iertați. 

Dumnezeu nu iartă fara părere de rău. 

Cugetul angajat în slujba lui Dumnezeu, ne mustră de fiecare data când procedam greșit. Orice mustrare este analizată de cugetul nostru, care este diferit la fiecare în parte. In dependenta de stricăciunea fiecărui.

Și când ne cerem iertare de la Dumnezeu, n-o facem prin SMS, ci cu cuvintele noastre. De fapt, Dumnezeu nu iartă prin SMS. Daca rogi pe altcineva sa ceară iertare pentru tine, înseamnă că nu îți pare rău. Pur și simplu dorești să refaci o relație. 

Prin SMS.