Nu ne vede Domnul...

Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era şi s-a îndreptat spre pragul Casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu.
 Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.” (Ez. 9:3-4)

         Ierusalimul încă nu era cucerit de Nebucadnețar, împăratul Babilonului.

Dar Dumnezeu selecta oamenii care vor avea parte de îndurarea Lui și care nu vor avea parte. Și această selecție nu era o alegere a lui Dumnezeu, ci era o acceptare, o aprobare a ceea ce oamenii au ales să facă.

Am intrat şi m-am uitat; şi iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare şi de dobitoace urâcioase şi toţi idolii casei lui Israel zugrăviţi pe perete de jur împrejur.
 Înaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de oameni din bătrânii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mână şi se înălţa un nor gros de tămâie.
 Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: „Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!” (Ez.8:10-12)

Nu ne vede Domnul și … bârfim pe aproapele nostru.

Nu ne vede Domnul și … judecăm pe aproapele nostru în lipsa lui.

Nu ne vede Domnul și … ascundem adevărul, spunând minciuni ca să ieșim curați.

Nu ne vede Domnul și … dăm vina pe altcineva, ca să fim nevinovați.

Nu ne vede Domnul și … privim și gândim la lucruri care trezesc pofta firească.

Nu ne vede Domnul și … vorbim ca și cum n-am fi creștini

Nu ne vede Domnul și ... ne comportăm ca și cei ce nu-L cunosc pe Hristos ca Domn.

Nu ne vede Domnul și ... ne îmbrăcăm ca să nu ne deosebim de cei din lume.

Nu ne vede Domnul și ... pur și simplu nu ne vede, deaceea :FACEM CE VREM !!!

Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.”
Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: „Treceţi după el în cetate şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi! (Ez. 9:4-5)

Îmi aduce aminte de un caz din Sfânta Scriptură ... undeva prin cartea Exod. Unde îngerul Domnului a mers noaptea prin Egipt și au fost omorâți toți întâii născuți la ușa cărora nu era semnul sângelui mielului pe ușiorii casei lor.

 Și aici merge vorba de un semn, un semn vizibil. Semnul arăta că familia care locuiește în casă a hotărât să accepte voia lui Dumnezeu pentru casa lor, pentru familia lor. L-au ales pe Dumnezeu.

Cei ce au fost însemnați de omul cu călimara la brâu, erau cei ce : SUSPINAU ȘI GEMEAU DIN PRICINA TUTUROR URÂCIUNILOR care se săvârșesc acolo.

Creștinii de astăzi încearcă să devină mai moderni, tolerând păcatul.

Tolerarea păcatului = cu indiferența.

Indiferența - Stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes față de cineva sau ceva.

„ Cel mai grav păcat săvârșit de semenii noștri nu este de a-i urâ, ci de a fi indiferenți față de ei. Aceasta e esența neomeniei. ” (George Bernard Shaw)

Lipsa de interes nu te face să suspini și să gemi din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârșesc rudele tale, prietenii tăi, colegii de lucru, oamenii cu care te întâlnești zi cu zi.

Și să nu ne mirăm de faptul legalizării drogurilor, avorturilor, alcoolului și fumatului în bisericile noastre.

Prin tolerarea păcatului, noi încercăm cumva să închidem ochii la faptele comise de frații și surorile noastre, rudele , prietenii noștri.

„Lumină nu există nici pentru cel ce nu vede, nici pentru cel ce nu vrea să vadă”            ( G.Rovani)

Închizând ochii atunci când se săvârșește păcatul noi de fapt acceptăm ca el să fie sâvârșit și deci ne unim cu cei ce-l fac.

DAR – ACEASTA DOREȘTE DUMNEZEU?

Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!”  (2 Tim. 2:19)

Din tot ce s-a vorbit aici, trecând prin minte diferite amintiri care s-a încercat de nenumărate ori să fie ascunse cumva de Dumnezeu, și care acum îți stau în față ca o imagine de hipnoză – ai putea să spui cu siguranță că ești ai Lui?

Ai putea să spui cu siguranță că ești ai Lui atunci când ai tolerat păcatul aproapelui tău pentru interesele tale?

Ai putea să spui cu siguranță că ești ai Lui atunci când ai bârfit, ai mințit, ai furat, ai poftit lucruri murdare și urâte lui Dumnezeu?

Ai putea spune cu siguranță că ești ai Lui atunci când cu nimic nu te deosebești de cei din lume?

Ai putea spune cu siguranță că ești ai Lui atunci când nu te depărtezi de fărădelege?

Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!”  

Ai putea să rostești Numele Domnului și să nu te depărtezi de fărădelege? Da, ai putea! De fapt acest răspuns te-ai teme să ți-l spui chiar și în gând, dar faptele confirmă că, da. Ne-am învățat să dăm răspuns la orice întrebări spirituale în așa fel ca să nu ne punem într-o poziție neplacută înaintea oamenilor și creștinilor, dar în interiorul nostru este un dezastru. Și nimeni nu știe. Nimeni nu vede.

Știți de ce ne pocăim în fața lui Dumnezeu?

Pentru că, fărădelegile pe care le săvârșim ne-a șters semnul. Pocăința de fapt este regretul nostru în fața lui Dumnezeu pentru fărădelegile noastre.

Dacă acum ai realizat că nu ești cu siguranță ai Lui și semnul ți s-a șters ... nu-i târziu să   ți-l reînoești. Dar, se poate că nici nu ești însemnat?  Omul cu călimara la brâu încă nu a zis: - Am sfârșit! Mai umblă prin cetăți și caută pe cine să pună semnul îndurării lui Dumnezeu pentru ziua Venirii Domnului.

Pentru că Domnul a zis:

Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor

asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor. Ioan 10:16