Nu ne vede Domnul...

Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era şi s-a îndreptat spre pragul Casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu.
 Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.” (Ez. 9:3-4)

         Ierusalimul încă nu era cucerit de Nebucadnețar, împăratul Babilonului.

Dar Dumnezeu selecta oamenii care vor avea parte de îndurarea Lui și care nu vor avea parte. Și această selecție nu era o alegere a lui Dumnezeu, ci era o acceptare, o aprobare a ceea ce oamenii au ales să facă.

Am intrat şi m-am uitat; şi iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare şi de dobitoace urâcioase şi toţi idolii casei lui Israel zugrăviţi pe perete de jur împrejur.
 Înaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de oameni din bătrânii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mână şi se înălţa un nor gros de tămâie.
 Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: „Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!” (Ez.8:10-12)

Nu ne vede Domnul și … bârfim pe aproapele nostru.

Nu ne vede Domnul și … judecăm pe aproapele nostru în lipsa lui.

Nu ne vede Domnul și … ascundem adevărul, spunând minciuni ca să ieșim curați.

Nu ne vede Domnul și … dăm vina pe altcineva, ca să fim nevinovați.

Nu ne vede Domnul și … privim și gândim la lucruri care trezesc pofta firească.

Nu ne vede Domnul și … vorbim ca și cum n-am fi creștini

Nu ne vede Domnul și ... ne comportăm ca și cei ce nu-L cunosc pe Hristos ca Domn.

Nu ne vede Domnul și ... ne îmbrăcăm ca să nu ne deosebim de cei din lume.

Nu ne vede Domnul și ... pur și simplu nu ne vede, deaceea :FACEM CE VREM !!!

Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.”
Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: „Treceţi după el în cetate şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi! (Ez. 9:4-5)

Îmi aduce aminte de un caz din Sfânta Scriptură ... undeva prin cartea Exod. Unde îngerul Domnului a mers noaptea prin Egipt și au fost omorâți toți întâii născuți la ușa cărora nu era semnul sângelui mielului pe ușiorii casei lor.

 Și aici merge vorba de un semn, un semn vizibil. Semnul arăta că familia care locuiește în casă a hotărât să accepte voia lui Dumnezeu pentru casa lor, pentru familia lor. L-au ales pe Dumnezeu.

Cei ce au fost însemnați de omul cu călimara la brâu, erau cei ce : SUSPINAU ȘI GEMEAU DIN PRICINA TUTUROR URÂCIUNILOR care se săvârșesc acolo.

Creștinii de astăzi încearcă să devină mai moderni, tolerând păcatul.

Tolerarea păcatului = cu indiferența.

Indiferența - Stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes față de cineva sau ceva.

„ Cel mai grav păcat săvârșit de semenii noștri nu este de a-i urâ, ci de a fi indiferenți față de ei. Aceasta e esența neomeniei. ” (George Bernard Shaw)

Lipsa de interes nu te face să suspini și să gemi din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârșesc rudele tale, prietenii tăi, colegii de lucru, oamenii cu care te întâlnești zi cu zi.

Și să nu ne mirăm de faptul legalizării drogurilor, avorturilor, alcoolului și fumatului în bisericile noastre.

Prin tolerarea păcatului, noi încercăm cumva să închidem ochii la faptele comise de frații și surorile noastre, rudele , prietenii noștri.

„Lumină nu există nici pentru cel ce nu vede, nici pentru cel ce nu vrea să vadă”            ( G.Rovani)

Închizând ochii atunci când se săvârșește păcatul noi de fapt acceptăm ca el să fie sâvârșit și deci ne unim cu cei ce-l fac.

DAR – ACEASTA DOREȘTE DUMNEZEU?

Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!”  (2 Tim. 2:19)

Din tot ce s-a vorbit aici, trecând prin minte diferite amintiri care s-a încercat de nenumărate ori să fie ascunse cumva de Dumnezeu, și care acum îți stau în față ca o imagine de hipnoză – ai putea să spui cu siguranță că ești ai Lui?

Ai putea să spui cu siguranță că ești ai Lui atunci când ai tolerat păcatul aproapelui tău pentru interesele tale?

Ai putea să spui cu siguranță că ești ai Lui atunci când ai bârfit, ai mințit, ai furat, ai poftit lucruri murdare și urâte lui Dumnezeu?

Ai putea spune cu siguranță că ești ai Lui atunci când cu nimic nu te deosebești de cei din lume?

Ai putea spune cu siguranță că ești ai Lui atunci când nu te depărtezi de fărădelege?

Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!”  

Ai putea să rostești Numele Domnului și să nu te depărtezi de fărădelege? Da, ai putea! De fapt acest răspuns te-ai teme să ți-l spui chiar și în gând, dar faptele confirmă că, da. Ne-am învățat să dăm răspuns la orice întrebări spirituale în așa fel ca să nu ne punem într-o poziție neplacută înaintea oamenilor și creștinilor, dar în interiorul nostru este un dezastru. Și nimeni nu știe. Nimeni nu vede.

Știți de ce ne pocăim în fața lui Dumnezeu?

Pentru că, fărădelegile pe care le săvârșim ne-a șters semnul. Pocăința de fapt este regretul nostru în fața lui Dumnezeu pentru fărădelegile noastre.

Dacă acum ai realizat că nu ești cu siguranță ai Lui și semnul ți s-a șters ... nu-i târziu să   ți-l reînoești. Dar, se poate că nici nu ești însemnat?  Omul cu călimara la brâu încă nu a zis: - Am sfârșit! Mai umblă prin cetăți și caută pe cine să pună semnul îndurării lui Dumnezeu pentru ziua Venirii Domnului.

Pentru că Domnul a zis:

Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor

asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor. Ioan 10:16

 

Va fi o zi....

Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 7:21)

     Sunt cele mai răspândite cuvinte, care le cunoaște majoritatea oamenilor. La prima vedere este clar că merge vorba despre oameni care pronunță cuvintele „Doamne, Doamne!” , dar nu fac voia Tatălui care este în ceruri. Versetele următoare ne descrie ceva mai mult:

Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei 7:22-23)

 

     Cum așa? Acești oameni au făcut minuni în Numele lui Hristos; au prorocit tot în același Nume; au scos draci tot în Numele lui Hristos - ca în final ei să fie respinși pentru că au lucrat fărădelege.

 

     Va fi o zi. Pentru fiecare în parte acea zi, va fi o zi.

 

     De obicei, când încercăm să ne analizăm pe noi înșine, ne prindem cu gândul, că ne gândim la noi înșine, ca și cum ne-am privi de la o parte sau ca și cum ne-am privi într-o oglindă. Cum arătăm  dintr-o parte? sau Cum mă vede cineva ? ... Este un mod de analizare cu totul greșit, dacă nu-l plasezi pe Dumnezeu în față!

 

     În lumea necreștină părerea de sine din puctul de vedere al exteriorului  uman este pe primul plan. Oamenii încerc să se compare cu oricine, numai nu cu Dumnezeu. Oamenii tind să se asemene cu vedete, dar nu cu Dumnezeu. Îl plasăm pe Dumnezeu undeva, mai departe de ochii noștri, ca nu cumva să ne izbească privirile de la lucrui mai importante decât este El.

 

     Va fi o zi. 

 

     O zi, când vei sta față -n față cu Dumnezeu și nu te vei mai putea să te gândești cam cum îți stă dintr-o parte. Doar tu și Dumnezeu. Și nimeni altul. Te vei simți ca și cum ai sta în fața conștiinței tale. Te vei simți ca un neant, mai mic decât o umbră în fața lui Dumnezeu. Și ce vei zice?

 

    Hristos menționează că în acea zi, mulți vor încerca să schimbe sentința lui Dumnezeu cu privire la ei, prin faptul că „ îi vor aduce aminte” lui Hristos, că tot ce ei au făcut în lumea aceasta, au făcut-o în Numele  Lui. Totuși, Hristos nu încearcă să le explice mai detailat de ce ei sunt respinși și „ vă rog să mă scuzați, că nu numai de mine depinde, dar și de alte lucruri și a.m.d.” Nu. Observați! Hristos va vorbi direct: - Niciodată nu v-am cunoscut, depărtați-vă de la Mine voi toți care lucrați fărădelege.  

 

     Niciodată nu v-am cunoscut.

 

     Sau mai bine zis niciodată nu m-am unit cu voi când făceați aceste lucrări. De ce Hristos respinge de la sine slujitorii aceștea? Ce rău este în a scoate draci, în a proroci, în a face multe minuni în Numele Domnului? Și este adevărat, că nu este nimic rău în a face astfel de lucrări. Mai bine zis, aș putea numi aceste lucrări destul de importante. Dar cei ce le fac vor fi respinși în acea zi. Mai merită să faci astfel de lucrări ? Cred că da! Pentru că problema nu este în slujirea pe care o faci, ci pentru ce o faci.

 

     Pentru ce faci, ceea ce faci? Pentru o reclamă sau pentru Dumnezeu? Este plăcut firii omenești să fii lăudat și luat în seamă, să fii vorbit de bine, să fii cunoscut, să ți se dea onoare, cinste. Este plăcut. Să recunoaștem. Și recunoaștem în noi înșine, dar nu în fața oamenilor. Oamenii trebuie să vadă că suntem smeriți, pentru că aceasta atrage pe oameni - smerenia cuiva, deci este un neprihănit. Gândurile sunt ascunse. Cine le va vedea? Nimeni. Suntem într-o zonă de confort. Vorbesc de Hristos, dar nu cred în El. Este o posibilitate de a fi plasat în lumea aceasta într-o poziție mai atrăgătoare, mai văzută, mai strălucită.

 

     ...depărtați-vă de la Mine voi toți care lucrați fărădelege....

 

     ...lucrați fărădelege. 

    

     ...lucrați. - timpul prezent continuu.

 

     Săvârșesc fărădelegi fără sfârșit. Necontenit. În viața lor nu este timp pentru pocăință, pentru că de fapt ei nu cred că au nevoie de ea. Nu este pentru ei. Pentru că fac lucrări în Numele Lui. Ceilalți să se pocăiască, noi nu. Noi suntem slujitori. Arătăm lumii părțile strălucitoare a noi înșine, pe când cele întunecate le ținem pentru noi. Nu afișăm totul, ca să nu fim respinși de societate, să nu fim depărtați, să nu fim lăsați fără fani. Ieșim din piele ca să-i menținem pe lângă noi, pentru că știm, că dacă le dai drumul - vor pleca. Dacă nu crezi în Hristos, ce te mai ține ca să nu faci fărădelege? Nimic!

 

     Încercați să priviți la voi înșivă cu ochii lui Dumnezeu. Ce veți vedea? Încercați pe o foaie să vă descrieți așa cum vă vede El. Ce veți scri? 

 

     ...va urma

 

e-mail: energycross@mail.ru