Real sau...

 

Filipeni 3:7-8

 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos

Pocăința este în primul rând o DISTRUGERE

-         Distrugerea legăturilor tradiționale în care ne-am deprins să fim.

-         Distrugerea reacțiilor noastre tradiționale la lucrurile care ni se întâmplă.

Efeseni 2:1-9

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre
 în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Adevărul este, că atunci când omul caută adevărul – el găsește adevărul despre sine.

Un adevăr în care hotarul binelui și răului trece între „ Eu ” și „ Alții ”.

Este un adevăr trist.

Dar...

Atunci omul se trezește și vede totul – URÂT.

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.( Romani 6:23)

Este greu să fii viu.

Să fii viu – este să veghezi asupra ta și să nu te deschizi la orice.

Ci numai lui Dumnezeu.

Există un eu pe care îl cunoști tu.

Există un eu pe care îl cunosc eu.

Există un eu pe care îl cunoaște Dumnezeu.

Există un eu pe care îl cunoaște Biserica.

Există un eu pe care îl cunosc prietenii.

Există un eu pe care îl cunosc colegi de serviciu.

În realitate trebuie să existe doar un singur eu.

În pocăință se petrece o reorientare a voinței.

-         Ce este acum important în viața mea?

-         Unde arăt eu real?

Unde este Dumnezeu?

    Cândva citisem despre un barbat care se ruga la biserică doar cu câteva cuvinte.

    - Isus, John e aici.

    Și așa se ruga de fiecare dată când era momentul de rugâciune.

    Odată păstorul bisericii a observat, că bărbatul lipsește. Aflând că este internat în spital îndată a mers să-l viziteze. Când a intrat în salon a fost surprins de faptul, că toți pacienții din salon vorbeau de Isus și îl slăveau pe Dumnezeu. Ce s-a întâmplat?

    În seara, după ce fusese adus John în salon în formă gravă, bolnavii din același salon au văzut o persoană îmbrâcată în alb care s-a așezat pe marginea patului, privind la el a zis:

    - John, Isus e aici.

    Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ‘Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;

    Cu toții știm rugăciunea „ Tatăl Nostru ”.

    Această rugăciune, este un model, un etalon pentru toți creștinii.

    Este ceva în rugăciunea aceasta, că dacă n-ar fi, n-ar avea nici un sens.

    Ce însemnează pentru noi cuvintele „ Sfințească-se Numele Tău”?

    Cuvântul „sfânt„ din traducerea din limba greacă, limba in care a fost scris inițial Noul Testament, se traduce ca „pus deoparte„- haghias (de aici în limbajul ortodox apare cuvântul „aghiasmă„- ceva sfânt ).

    Deci, Numele lui Dumnezeu trebuește pus deoparte pentru viața noastră. De fapt, Dumnezeu trebuie să aibă locul suprem în viața noastră, în toate contextele în care ne aflăm. Atâta timp, cât nu-L las să fie mereu cu mine, sau îmi aduc aminte de El, doar la sărbători, - rugăciunea Tatăl Nostru nu are nici un sens. Doar niște cuvinte și atât. La urma urmelor, dacă nu ai frică de Dumnezeu - pentru ce te rogi? O faci doar de dragul lumii... (vezi capitolul 6 de la Evanghelia după Matei ).

    Dacă inima nu se roagă, degeaba se muncește limba ( un vechi proverb)

    Unde este Dumnezeu în viața ta - așa va fi ascultată ruga ta ( Barzilai )

    În vremurile medievale, un cavaler îmbrăcat în haine de luptă a venit la un preot să ceară binecuvântare de la Dumnezeu în lupta cu dușmanul său. Au îngenunchiat amândoi și preotul îi propune să repete rugăciunea Tatăl Nostru. Cavalerul fu de acord. Dar de fiecare dată când ajungeau la cuvintele: „ și ne iartă nouă greșalile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri„ , cavalerul se oprea. Preotul curios îl întrebă:

    - Ce s-a întâmplat?

    - Nu pot să zic aceste cuvinte, pentru că eu doresc să mă lupt cu el, dar nu să-l iert.

    - Dar nu poți să fii binecuvântat dacă nu zici această rugăciune până la sfârșit, - insistă preotul.

    După mai multe încercări, cavalerul a pronunțat toată rugăciunea până la capăt. După ce se ridică în picioare a privit zâmbind spre preot și i-a zis:

    - Eu nu mai am dușman, pentru că l-am iertat.

    ----------

    Cum pot să zic: „ vie împărăția Ta„ dacă pentru mine Dumnezeu nu are nici o valoare în viața mea?

    Cum pot să zic: „ facă-se voia Ta..„ dacă pentru mine Dumnezeu nu are nici o valoare?

    Cum pot să zic restul rugăciunii, dacă Dumnezeu nu este sfințit de mine în viața de zi cu zi?

    Copiii noștri când ne roagă ceva ne privesc țintă în ochi și nu stau cu spatele la noi. Dumnezeu dorește ca noi să-L sfințim pe El în viața noastră, să-L punem deoparte pentru viața noastră, nu doar la sărbători, nu doar la înmormântări sau cununii, ci în fiecare zi. Când va fi așa, rugăciunea Tatăl Nostru va avea sens atât pentru mine, cât și pentru Dumnezeu. 

Copii sau copii

În Predica de pe munte, apostolul Matei redă cuvintele Domnului Isus pentru noi: 

" Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.

Și oamenii n-aprind lumina că s-o pună sub obroc, ci o pun in sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă.

Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, că ei sa vadă faptele voastre bune și să slăveasca pe Tatăl vostru, care este in ceruri. ( Ev. Matei 5:14-16)

Și vom da citirii și textul de la Evanghelia lui Ioan 8:12

 Isus le-a vorbit din nou și le-a zis: " Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. "

  In toată Scriptura cuvântul " lumina" este amintit de mai bine de 200 ori, ceea ce indică că acest cuvânt este important pentru noi și pentru Dumnezeu. 

  Daca Hristos este Lumina lumii, este clar de ce El pe noi ne-a numit la fel lumina lumii, pentru că din moment ce l-am acceptat pe Dumnezeu în viața mea, am fost și sunt un sol al luminii divine, un sol a lui Dumnezeu. Un sol al cărui comportament ar arata la Hristos. Oamenii privind la lumina mea sa vadă Lumina lui Dumnezeu. Pe măsură ce trăim viața în părtășie cu Dumnezeu sa avem o creștere a luminii interioare spre exterior mai mult și mai mult până la întâlnirea noastră cu El. 

  In limba română exista un cuvânt, pe care nu îl întâlnim în alte limbi. Este cuvântul " copii ". Acest cuvânt are la prima vedere două înțelesuri: 

  1. Copii - urmașii noștri

  2. Copii de la xerox

  In ambele cazuri la final este același înțeles. Copiii noștri sunt copiile noastre. 

Umblați deci că niște copii ai luminii. ( Efeseni 5:8)

 Scriptura ne îndeamnă să umblăm că niște copii ai luminii, ducând lumina lui Dumnezeu în întunericul acestui veac. 

  Noi suntem copiile lui Dumnezeu. In noi este imprimat chipul lui Hristos, prin Duhul Sfânt. Slavă lui Dumnezeu.

  Noi trebuie să luminam în așa fel că oamenii să vadă pe Hristos. 

  Lumea sa nu poată deosebi lumina noastră de Lumina lui Dumnezeu. Un fel de "invizibili" pentru oameni și vizibili pentru Dumnezeu.

  El este izvorul luminii. El este sursa de la care ne alimentam în rugăciune și părtășie cu Dumnezeu prin Scriptură.

  De fiecare dată făcând o slujire sau o binefacere și așteptând apreciere din partea oamenilor, noi furam slava Tatălui nostru care este in ceruri. 

  De fiecare dată când postezi pe rețelele sociale despre ce ai făcut cu gând să fii apreciat - furi slava lui Dumnezeu.

  Devii că o barieră sau că un zid pentru oameni între ei și Dumnezeu. Devii că o piedică pentru Lumina lui Dumnezeu.

  Noi suntem copiile Luminii lui Dumnezeu. Pentru că suntem copii ai luminii. 

  Dar tu cine ești? 

  

De ce?

Aud oameni din întreaga lume zicând că sunt mântuiți, și îi întreb de unde știu că sunt mântuiți?

- Păi, pentru că cred!

- De unde știi că crezi?

- Păi știu în adâncul inimii mele că sunt salvat.

  Sfânta scriptură ne zice că " inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea".

  Dorești cu adevărat să-ți pui încrederea într-o inimă ce poate fi înșelătoare?

  Examineaz-o!

  Una din cele mai mari dovezi că o persoană este cu adevărat un copil a lui Dumnezeu este, că ei vor fi sensibili la păcatul din viața lor și vor fi conduși spre pocăință și spre mărturisirea acelui păcat.

  Daca nu ai o relație noua cu Dumnezeu, nu ești mort față de păcat. 

  Ce înseamnă: " mort față de păcat"?

  După cum cel mort nu se mișcă în direcția de a păcătui, așa și noi nu ne mai mișcăm in direcția poftelor ochilor și inimii.

  Când a fost ultima oară, când ți-ai plâns păcatul?

  Nu vorbim de faptul că ar trebui să-ți rededici viața, vorbim despre faptul, că poate e cazul sa fii mântuit?

  Ești plin de murmur față de Cuvântul Domnului, sau cauți scuze că sa nu-l împlinești?

  Dumnezeu în ziua a patra, a creat stelele, cărora le-a zis sa se rotească într-un mod propus de El. Și ele îl ascultă.

  - Planetelor, ridicați-va și rotitiva, luați această formă la porunca mea și...ele îl ascultă.

  Toată creația îl ascultă pe Dumnezeu, dar :. când el îți zice " Vino" tu zici " Nu".

Minciună și Adevăr

    Aceste două cuvinte în tot timpul au fost oponente. După cum albul nu poate fi negru și negrul nu poate fi alb, așa și minciuna nu poate fi adevăr, și nici adevărul nu poate fi minciună.

   În zilele de azi, minciună e mai multă decât adevăr. Miciuna o gasești peste tot. În orice context în care ne-am afla noi. 

   Și noi ca să scăpăm ieftin mai ”trântim” câte o minciună și ... suntem nevinovați.

   De unde a apărut minciuna?

   Prima dată când s-a întrebuințat o minciună, în Scriptură o Genesa 3: 1-6

Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?”

Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.

Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.’”

Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri,

dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

   Deci Dumnezeu Le-a poruncit primilor oameni să nu mănânce din pomul binelui și răului, că în ziua când vor mânca, vor muri.

   

   Ce face Satan ? Prin întrebarea dată de el către Eva, el pune la îndoială adevărul lui Dumnezeu. El nu zice direct: ” Dumnezeu,  v-a mințit!” , ci o i-a pe la împrejur. „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat... ?” Așa expresie pune pe oricine la îndoială, cu atât mai mult pe Eva, care nu era încă creată când Dumnezeu a zis lui Adam cu privire la pomul binelui si răului. 

   Odată ce a pus la îndoială adevărul lui Dumnezeu, îndată apar și roadele. Observați ce zice Eva. Că, chipurile Dumnezeu a zis nu numai să nu mănânce, dar și nici să se atingă de copac, lucru pe care El nu le-a zis deloc.

   Și aici Diavolul vine cu altă minciună. 

   

   „Hotărât că nu veți muri, ... vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu...”

   Cu toții știm ce urmează. Și urmările grave, și izgonirea din Eden. 

   Dumnezeu i-a mințit sau nu? Doar n-au murit!

   Să vedem ce este de fapt moartea.

   Moartea - este o despărțire. În cazul nostru trupesc, moartea este o despărțire trupească. În cazul lui Adam și Eva, moartea a fost o despărțire dintre oameni și Dumnezeu. Lucru pe care cu siguranță îl cunoștea și Satan, dar el mai mult a atras atenția pe moarte trupească. Din moment ce primii oameni au mâncat din pomul binelui si răului, ei au murit față de părtășia cu Dumnezeu, și nu mai puteau să rămână în prezența lui Dumnezeu. De aceea ei au fost izgoniți din Eden. 

   Minciuna a prins radacini mari in mintea omenească. 

   Doi frați. Cain și Abel. Primii copii ai lui Adam și Eva. Din motive de invidie și supărare, Cain a hotărât în inima sa să-l omoare pe Abel și printr-o minciună la chemat în câmp. Și acolo l-a omorât.

 Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât. (Genesa 4:8)

   Pe parcursul întregii Scripturi, se observă tendința omenească de a spune minciuni și de a înfăptui fel de fel de curse, mișelii doar pentru a fi pe o poziție mai înaltă, mai convenabilă față de alții. 

   Și așa este și în tipul de față, în societatea de azi.

    Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. ( Ev.Ioan 8:44-45)

 Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,
în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. (Efeseni 2:1-3

   Adevărul este numai la Dumnezeu. Hristos este Adevărul, pentru că El este lumina oamenilor. Adevărul nu poate fi parțial. Ori e adevăr, ori e minciună. Ca și lumina. Ori e lumină, ori e întuneric. 

   Adevărul aduce pace, bucurie, prietenie, liniște sufletească. Cu toții știm că adevărul - doare. Pentru că este neplăcut să audă toată lumea despre tine nu așa cum încerci să te prezinți. 

   Adevărul - vindecă. Vindecarea vine peste tine din moment ce recunoști că minciuna din tine nu este adevăr. 

   Adevărul este doar unul, și nu mai multe adevăruri despre ceva sau cineva. 

   Noi am pute sa zicem că privim din diferite puncte de vedere si deaceea adevărul se diferă. Da, cilindrul în proiecție este de două ori dreptunghi și odată cerc, dar noi știm că merge vorba despre cilindru. Nu există nici o scuză pentru cei ce vorbesc și înfăptuiesc minciuni.

   Ceea ce se întâmplă în Ukraina, este tragic. 

   SUA zice un adevăr. UE zice un adevăr. RMoldova zice un adevăr. Ukraina zice un adevăr. Rusia zice un adevăr. 

   Și în final toți sunt certați. Toți s-au învrăjbit unul cu altul.  

   Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. ( Ev.Ioan 8:44-45)

   Diavolul este un ucigaș și nu stă în adevăr. El este tatăl minciunii.

   Ce face minciuna?

  

   Minciuna - aduce desbinare, ură, tristețe, omor, agresiune, respingere, singurătate

   Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine, (Ev.Ioan 14:30)

   Satan este temporar stăpânitorul lumii acestea, deci evident, el nu dorește ca lumea să cunoască adevărul despre tot ce se întâmplă în conflictul de război între aceste două țări. Toți pretind că zic adevărul, învinuind pe alții în minciună. Și oricum apare întrebarea.

   Unde este adevărul?

   Și de fapt cei mincinoși nu vor fi singuri în iazul cu foc, pe care noi îl numim iad. 

Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”                 ( Apocalipsa 21:8)

   Există un cuvânt în limba română - discernământ. Este un dar de la Dumnezeu. Darul de a deosebi unde este minciună și unde este adevăr. Noi, oamenii suntem foarte ușor influiențați. Diavolul aceasta o știe destul de bine. Și el ne influiențează pe noi prin masmedia la agresiune. Și noi devenim agresivi, supărați, enervați... Diavolul și-a atins scopul și stă liniștit. 

   În loc să ne rugăm lui Dumnezeu pentru oameni din ambele părți ale conflictului, ca El să lucreze la inimile lor și să-L primească pe Hristos ca Domn și Mântuitor, noi facem altfel. Dorim cu tot dinadinsul ca aceștea sa-i omoare pe aceea. Firește e normal, dar nu și creștinește.

   Creștinii adevărați, din toate veacurile au fost aceea care se rugau pentru toți oamenii, indiferent de națiune, indiferent de îndeletnicire, indiferent de vorbire. Au mai fost razboaie de când e creștinismul, dar creștinii stăteau pe genunchi rugându-se pentru toți.  

Unde sunt?

    La Evanghelia lui Matei 14:22 - 36 se descrie umblarea lui Isus pe mare. Tot aici vedem curajul și credința apostolului Petru. Când citim aceste momente descrise de Matei, ni se pare nouă, ca e ceva normal și simplu. Dar din momentul când ne plasăm imaginația noastră acolo în barcă, când încercăm să fim un martor ocular a celor întâmplate, altfel înțelegem ce s-a întâmplat de fapt acolo. 

   A fost un moment, când lui Petru îi era greu să-l facă. Și dacă noi ne-am imagina că suntem în locul lui, la fel ne-ar fi greu să facem acel lucru. 

   Haideți, să încercăm sa ne imaginăm toate momentele când Petru s-a pornit către Hristos. S-a apropiat de bord, apucându-l cu ambele mâini. Apoi, îl sare și se pomenește de cealaltă parte, stând pe suprafața apei, dar, mai avea să mai facă ceva....

   Să dea drumul la barcă sau mai bine zis să i-a mâna de pe barcă.... Și aici începe a lucra credința.

   În lume este o așa zicală: „ Practica bate teoria”

   Barca este zona noastră de confort. Rău, bine, dar e zona noastră și nici decum nu dorim să o părăsim. Vorbim despre cum să facem, cum trebuie de făcut, încercăm să învățăm pe alții multe și multe, dar dacă nu dăm drumul la barcă, este doar teorie. 

   Acolo, la cruce, când Hristos a strigat: - S-a sfârșit! , de fapt a început să se reverse harul lui Dumnezeu peste omenire. Și harul lui Dumnezeu, se observă clar doar când ieșim din zona noastră de confort, acolo, între valuri, unde este Învățătorul. 

   Este bine să ne cercetăm, dar cel mai bine este să-l rogi pe Dumnezeu să ne cerceteze și să ne arate unde suntem. Într-o zonă de confort și fără Isus Hristos, sau în afară cu Isus Domnul?

   Printr-o simplă rugăciune. Doamne, binecuvântat să fie Numele Tău în veci de veci. Tu cel care m-ai creat pe mine și dorești cu tot dinadinsul să fiu cu Tine în cer la Tine în Împărăția Ta. Cercetează-mă. Arată-mi unde sunt greșit. Arată-mi unde sunt acum și dacă Tu ești acolo unde sunt eu acum. Iartă-mi greșelile mele. A Ta să fie slava in veci de veci. Amin.