marți, 17 aprilie 2018

Matematica lui Dumnezeu...



Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă n-am făcut legământul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n-am aşezat legile cerurilor şi ale pământului, - Ieremia 33:25

Natura este supusă principiilor logice și matematice, puse de Dumnezeu.

Legile fizice și chimice sunt exemple clare pentru cer și pământ.

Rotirea planetelor pe orbitele sale, care le săvârșesc la o exactitate ca un ceasornic, se fac datorită legii lui Dumnezeu. Stelele și planetele nici odată nu întârzie și nicoadă nu se grăbesc. Ele tot timpul apar într-un anumit loc la o anumită oră. Isaia 40:26:

Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.

Noi putem fi convinși în ceea că legile fizice, care au lucrat eri, vor lucra și mâne. Principiul acesta este baza procesului științific. Motivul este în ceea că, însăși universul se supune unei simple formule matematice. Mai mult ca atât, Dumnezeu a creat mintea noastră, dându-i o capacitate excelentă de a explica lucrurile care ne înconjoară, făcând concluzii logice. Deci, noi putem descoperi legile universului prin privire, experiențe și logic.

Pământul și tot universul fizic se supun legilor naturii. Multe alte culturi credeau, că universul este împărăția zeilor. Și de fapt planetelor li se închinau, ca zeităților.

Isaak Newton, un creaționist biblic, a înțeles că Luna se rotește în jurul pământului, pentru că este atrasă de puterea gravitațională a pământului. Cu alte cuvinte Luna „cade” tot așa ca și oricare obiect; atracția pământului schimbă traectoria Lunei în spațiul cosmic. Ea, de fapt nu cade în jos, ci cade „în jurul” pământului. Tot Newton, a descoperit că planetele se rotesc în jurul soarelui.
Genesa 1:14-19:

Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.
 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul,
 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

Reieșind din toate acestea se ridică întrebarea. În secolul tehnologiei și științei, putem să avem încredere în Biblie?  După cum am observat, știința – nu este dușmanul Bibliei.

duminică, 15 aprilie 2018

Terminator...


Biblia clar vorbește – pământul este rotund!

Isaia 40:22 - El şade deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o maramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.

Această descriere este adevărată atunci când privim la pământ din cosmos – ea arată ca un cerc, pentru că este rotundă.

Alt verset îl găsim în cartea Iov 26:10, unde la fel ni se vorbește că pământul are forma unei sfere.

A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întuneric.

În acest verset ni se vorbește că Dumnezeu a făcut un hotar pe suprafața apelor între întunerec și lumină. Acest hotar între întunerec și lumină (zi și noapte), se numește „terminator”, adică hotarul luminii și umbrei pe suprafața planetei, pentru că aici se oprește lumina. Dacă cineva ar sta la acest hotar, atunci el ar vedea ori un asfințit, ori un răsărit; acesta este hotarul trecerii zilei în noapte sau nopții în zi. Terminatorul tot timpul are forma unui cerc, pentru că pământul este rotund.

Unul din momentele plăcute în timpul privirii la Lună, printr-un mic telescop este observarea terminatorului ei, anume atunci când Luna se află în timpul primei sau a treia fază, când terminatorul se află pe mijlocul ei. Anume atunci pot fi făzuți cu ușurință craterele, pentru că soarele se află sub un unghi mic și aruncă în această zonă niște umbre foarte lungi. Luna în acest moment poate fi clar văzută ca voluminoasă, dacă este privită în telescop, ceea ce înseamnă că ea este o sferă, dar nu un disc plat.

Dacă privim la pământ, atunci hotarul luminii și umbrei, se află pe suprafața apelor, pentru că suprafața pământului este acoperită de ape la 70%.

La Iov 26:9-10 se are în vedere privirea lui Dumnezeu spre pământ. Acest loc din Scriptură nu avea să aibă nici un sens, dacă pământul avea să fie plat, pentru că pe ea nu avea să fie acest hotar numit terminator, nu avea să fie linia, care despărțea nopatea de întunrec pe suprafața plată. De fapt pe suprafața plată trebuia să fie ori peste tot locul ziua, ori peste tot locul noaptea.

Însă pământul în realitate are un hotar clar între lumină și întunerec, care are forma unui cerc, pentru că pământul este rotund.

Interesant, este faptul că în multe manuale de astronomie se spune, că Pitagora (570 – 500 BC), este primul om, care a declarat că pământul este rotund.

Dar Biblia, doar este cu mult mai în vârstă decât Pitagora!

Cartea Isaia a fost scrisă în anii 700 BC, iar cartea Iov aproximativ în anul 2 000 BC.