O întâlnire...

" Ce vrei să-ți fac?" , " Doamne ", răspuns el, " sa-m capăt vederea." Și Isus i-a zis: " Capata-ti vederea. Credința ta te-a mântuit. " ( Luca 18:41-42 )

Este o istorie bine cunoscută despre vindecarea unui orb, pe numele Bartimeu, după cum ne descrie Evanghelistul Marcu.

După ani de zile fără închipuire de cum este lumea din jur, în sfârșit, a căpătat vederea. Lumea doar a sunetelor și pipaitului,  s-a îmbogățit cu lumea vizibila. Viața în întuneric a rămas în urma, făcând loc unei noi vieți.  Vieții in lumină. 

Și prima imagine pe care l-a văzut Bartimeu, și a memorat-o pe tot parcursul vieții este - fața Medicului și Mantuitorului sau  - Isus.

O întâlnire unde Lumina a biruit întunericul, zmulgand un suflet din închisoarea neluminată. 

Cine te-a adus la Hristos?...

Noi de obicei zicem, că am venit la Hristos.

Dar cine a fost prima persoană trimisă de Domnul nouă, ca să venim la El?

Cine a fost primul mesajer?

Cine a fost prima scânteie văzută de noi?

Cine a fost cel in care l-am văzut pe Isus?

 Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.

 Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.

 Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său. Mt.25:16-18

         Cineva și-a folosit talantul pentru a ne câștiga pentru Hristos. 

Talentul mai bine zis, a fost pus îndată în negoț, sau în lucru pentru a câștiga oameni pentru Dumnezeu. Pentru a întoarce inimile oamenilor de la rău spre bine, de la moarte spre viață.

Toți cei trei aveau tot dreptul să procedeze altfel, să nu asculte de stăpân. și așa a făcut doar al treilea.

Cel ce a primit doar un talent, nu a pus banii în negoț, ci i-a pus într-un ștergar și i-a îngropat în pământ.  Și care este câștigul?

Nimic .

Sameni nimic – seceri nimic.

El a ales varianta cea mai ușoară. Să nu facă nimic.

A pus banul în pământ și … liber. Viață fără probleme.

Până la o vreme.

Ce faci tu cu talentul sau darul cu care te-a înzestrat Dumnezeu?

Pe câți oameni i-ai întors de la moarte la viață, de la Iad la Rai, de la pierzare la Dumnezeu?

Pe câți oameni i-ai oprit de la fapte rele?

Dumnezeu ne-a înzestrat cu tot necesarul de a întoarce pe oameni de la calea rea spre calea lui Dumnezeu.

Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului. Mt.25:13

Nimeni nu știa când va veni stăpânul.

Nimeni nu știa ziua și ora sosirii lui.

Cei care au pus talanții în negoț, așteptau pe stăpân, iar cel cu talantul îngropat – nu.

Dumnezeu fiecărui om a dat cel puțin un dar, un talent pentru foloasele altora și nu doar pentru folosul personal.

Ajutând pe alții, unii au ajutat pe îngeri fără să-și dea seama.

...cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”Mt.25:46

Cine te-a adus la Hristos?

Tot timpul în fața soarelui...

La expoziție de flori din Londra, locul întâi l-a câștigat o fetiță mica. Floarea ei a crescut într-un vas vechi crăpat pe fereastra mansardei unei case vechi.

Când au intrebat-o pe fetiță,  cum a reușit sa crească o asa floare frumoasa, ea a răspuns,  ca  misca vasul ca floarea sa stea tot timpul la soare.

Hristos ne zice nouă: " Cum M-a iubit pe Mine Tatăl,  așa va iubesc și Eu pe voi,  rămâneți in dragostea Mea " ( Ioan 15:9)

Și noi la fel ca această floare, trebuie sa fim tot timpul sub razele dragostei lui Hristos. 

Adam om și ...

  De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. ( 1 Corinteni 15:45 )

   Adam arăta cu mult mai bine decât noi astăzi.

   El era cu mult mai dezvoltat decât își închipuie unii savanți, ca și cum el ar fi un om primitiv. Ei bine, dacă ar fi așa, cum explicăm faptul că i s-a adus toate animalele la el, ca el să le dea nume după caracteristica animalului și așa rămânea?

   Primii oameni ai bibliei nu erau primitivi, după cum zic savanții contemporani. O fac pentru a diminua veridicitatea Scripturii, fiind atei.

   Până la potop a existat o civilizație destul de puternică, care s-a dezvoltat timp de 1600 ani. Această civilizație a dispărut brusc, în urma unui potop. Puțin ce-a rămas din ea, dar ce a rămas nu poate fi explicat de știință. 

   Adam a fost creat de Dumnezeu. Al doilea Adam este întruparea Creatorului în chip de om, ca a lui Adam, înainte de cădere.

   Primul Adam avea acces liber în grădina Edenului, sau Rai. (după cum majoritatea de astăzi îl numesc)

   Raiul era un loc spiritual pe pământul fizic. Și Adam liber putea să treacă din spiritual în fizic sau din fizic in spiritual. 

   În Rai , Adam vorbea cu Dumnezeu la direct, nu prin mijlocitori. Deci, era o legătură de părtășie directă cu Creatorul. 

   La fel în Rai erau doi copaci, pomi, diferiți de toți copacii creați de Dumnezeu.

   Din Scriptură aflăm că Dumnezeu interzice gustarea roadelor pomului cunoștinței binelui și răului, dar cât despre pomul vieții nu menționează nimic.

   După alungarea primilor oameni din Rai, ei n-au mai putut avea acces direct în lumea spirituală, ca altădată. 

   După căderea omului de la părtășia directă cu Dumnezeu, s-a făcut o prăpastie, o ruptură ăntre Om și Dumnezeu, între Creatură și Creator.

   Dar, pomul vieții este și astăzi în Rai și ne „așteaptă„ să gustăm din el. 

   Al doilea Adam, Isus Hristos, prin învierea Sa și biruința morții a restabilit relația pierdută cu Dumnezeu.

Real sau...

 

Filipeni 3:7-8

 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos

Pocăința este în primul rând o DISTRUGERE

-         Distrugerea legăturilor tradiționale în care ne-am deprins să fim.

-         Distrugerea reacțiilor noastre tradiționale la lucrurile care ni se întâmplă.

Efeseni 2:1-9

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre
 în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Adevărul este, că atunci când omul caută adevărul – el găsește adevărul despre sine.

Un adevăr în care hotarul binelui și răului trece între „ Eu ” și „ Alții ”.

Este un adevăr trist.

Dar...

Atunci omul se trezește și vede totul – URÂT.

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.( Romani 6:23)

Este greu să fii viu.

Să fii viu – este să veghezi asupra ta și să nu te deschizi la orice.

Ci numai lui Dumnezeu.

Există un eu pe care îl cunoști tu.

Există un eu pe care îl cunosc eu.

Există un eu pe care îl cunoaște Dumnezeu.

Există un eu pe care îl cunoaște Biserica.

Există un eu pe care îl cunosc prietenii.

Există un eu pe care îl cunosc colegi de serviciu.

În realitate trebuie să existe doar un singur eu.

În pocăință se petrece o reorientare a voinței.

-         Ce este acum important în viața mea?

-         Unde arăt eu real?

Unde este Dumnezeu?

    Cândva citisem despre un barbat care se ruga la biserică doar cu câteva cuvinte.

    - Isus, John e aici.

    Și așa se ruga de fiecare dată când era momentul de rugâciune.

    Odată păstorul bisericii a observat, că bărbatul lipsește. Aflând că este internat în spital îndată a mers să-l viziteze. Când a intrat în salon a fost surprins de faptul, că toți pacienții din salon vorbeau de Isus și îl slăveau pe Dumnezeu. Ce s-a întâmplat?

    În seara, după ce fusese adus John în salon în formă gravă, bolnavii din același salon au văzut o persoană îmbrâcată în alb care s-a așezat pe marginea patului, privind la el a zis:

    - John, Isus e aici.

    Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ‘Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;

    Cu toții știm rugăciunea „ Tatăl Nostru ”.

    Această rugăciune, este un model, un etalon pentru toți creștinii.

    Este ceva în rugăciunea aceasta, că dacă n-ar fi, n-ar avea nici un sens.

    Ce însemnează pentru noi cuvintele „ Sfințească-se Numele Tău”?

    Cuvântul „sfânt„ din traducerea din limba greacă, limba in care a fost scris inițial Noul Testament, se traduce ca „pus deoparte„- haghias (de aici în limbajul ortodox apare cuvântul „aghiasmă„- ceva sfânt ).

    Deci, Numele lui Dumnezeu trebuește pus deoparte pentru viața noastră. De fapt, Dumnezeu trebuie să aibă locul suprem în viața noastră, în toate contextele în care ne aflăm. Atâta timp, cât nu-L las să fie mereu cu mine, sau îmi aduc aminte de El, doar la sărbători, - rugăciunea Tatăl Nostru nu are nici un sens. Doar niște cuvinte și atât. La urma urmelor, dacă nu ai frică de Dumnezeu - pentru ce te rogi? O faci doar de dragul lumii... (vezi capitolul 6 de la Evanghelia după Matei ).

    Dacă inima nu se roagă, degeaba se muncește limba ( un vechi proverb)

    Unde este Dumnezeu în viața ta - așa va fi ascultată ruga ta ( Barzilai )

    În vremurile medievale, un cavaler îmbrăcat în haine de luptă a venit la un preot să ceară binecuvântare de la Dumnezeu în lupta cu dușmanul său. Au îngenunchiat amândoi și preotul îi propune să repete rugăciunea Tatăl Nostru. Cavalerul fu de acord. Dar de fiecare dată când ajungeau la cuvintele: „ și ne iartă nouă greșalile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri„ , cavalerul se oprea. Preotul curios îl întrebă:

    - Ce s-a întâmplat?

    - Nu pot să zic aceste cuvinte, pentru că eu doresc să mă lupt cu el, dar nu să-l iert.

    - Dar nu poți să fii binecuvântat dacă nu zici această rugăciune până la sfârșit, - insistă preotul.

    După mai multe încercări, cavalerul a pronunțat toată rugăciunea până la capăt. După ce se ridică în picioare a privit zâmbind spre preot și i-a zis:

    - Eu nu mai am dușman, pentru că l-am iertat.

    ----------

    Cum pot să zic: „ vie împărăția Ta„ dacă pentru mine Dumnezeu nu are nici o valoare în viața mea?

    Cum pot să zic: „ facă-se voia Ta..„ dacă pentru mine Dumnezeu nu are nici o valoare?

    Cum pot să zic restul rugăciunii, dacă Dumnezeu nu este sfințit de mine în viața de zi cu zi?

    Copiii noștri când ne roagă ceva ne privesc țintă în ochi și nu stau cu spatele la noi. Dumnezeu dorește ca noi să-L sfințim pe El în viața noastră, să-L punem deoparte pentru viața noastră, nu doar la sărbători, nu doar la înmormântări sau cununii, ci în fiecare zi. Când va fi așa, rugăciunea Tatăl Nostru va avea sens atât pentru mine, cât și pentru Dumnezeu. 

Copii sau copii

În Predica de pe munte, apostolul Matei redă cuvintele Domnului Isus pentru noi: 

" Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.

Și oamenii n-aprind lumina că s-o pună sub obroc, ci o pun in sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă.

Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, că ei sa vadă faptele voastre bune și să slăveasca pe Tatăl vostru, care este in ceruri. ( Ev. Matei 5:14-16)

Și vom da citirii și textul de la Evanghelia lui Ioan 8:12

 Isus le-a vorbit din nou și le-a zis: " Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. "

  In toată Scriptura cuvântul " lumina" este amintit de mai bine de 200 ori, ceea ce indică că acest cuvânt este important pentru noi și pentru Dumnezeu. 

  Daca Hristos este Lumina lumii, este clar de ce El pe noi ne-a numit la fel lumina lumii, pentru că din moment ce l-am acceptat pe Dumnezeu în viața mea, am fost și sunt un sol al luminii divine, un sol a lui Dumnezeu. Un sol al cărui comportament ar arata la Hristos. Oamenii privind la lumina mea sa vadă Lumina lui Dumnezeu. Pe măsură ce trăim viața în părtășie cu Dumnezeu sa avem o creștere a luminii interioare spre exterior mai mult și mai mult până la întâlnirea noastră cu El. 

  In limba română exista un cuvânt, pe care nu îl întâlnim în alte limbi. Este cuvântul " copii ". Acest cuvânt are la prima vedere două înțelesuri: 

  1. Copii - urmașii noștri

  2. Copii de la xerox

  In ambele cazuri la final este același înțeles. Copiii noștri sunt copiile noastre. 

Umblați deci că niște copii ai luminii. ( Efeseni 5:8)

 Scriptura ne îndeamnă să umblăm că niște copii ai luminii, ducând lumina lui Dumnezeu în întunericul acestui veac. 

  Noi suntem copiile lui Dumnezeu. In noi este imprimat chipul lui Hristos, prin Duhul Sfânt. Slavă lui Dumnezeu.

  Noi trebuie să luminam în așa fel că oamenii să vadă pe Hristos. 

  Lumea sa nu poată deosebi lumina noastră de Lumina lui Dumnezeu. Un fel de "invizibili" pentru oameni și vizibili pentru Dumnezeu.

  El este izvorul luminii. El este sursa de la care ne alimentam în rugăciune și părtășie cu Dumnezeu prin Scriptură.

  De fiecare dată făcând o slujire sau o binefacere și așteptând apreciere din partea oamenilor, noi furam slava Tatălui nostru care este in ceruri. 

  De fiecare dată când postezi pe rețelele sociale despre ce ai făcut cu gând să fii apreciat - furi slava lui Dumnezeu.

  Devii că o barieră sau că un zid pentru oameni între ei și Dumnezeu. Devii că o piedică pentru Lumina lui Dumnezeu.

  Noi suntem copiile Luminii lui Dumnezeu. Pentru că suntem copii ai luminii. 

  Dar tu cine ești?