Cândva citisem despre un barbat care se ruga la biserică doar cu câteva cuvinte.
- Isus, John e aici.
Și așa se ruga de fiecare dată când era momentul de rugâciune.
Odată păstorul bisericii a observat, că bărbatul lipsește. Aflând că este internat în spital îndată a mers să-l viziteze. Când a intrat în salon a fost surprins de faptul, că toți pacienții din salon vorbeau de Isus și îl slăveau pe Dumnezeu. Ce s-a întâmplat?
În seara, după ce fusese adus John în salon în formă gravă, bolnavii din același salon au văzut o persoană îmbrâcată în alb care s-a așezat pe marginea patului, privind la el a zis:
- John, Isus e aici.
Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ‘Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
Cu toții știm rugăciunea „ Tatăl Nostru ”.
Această rugăciune, este un model, un etalon pentru toți creștinii.
Este ceva în rugăciunea aceasta, că dacă n-ar fi, n-ar avea nici un sens.
Ce însemnează pentru noi cuvintele „ Sfințească-se Numele Tău”?
Cuvântul „sfânt„ din traducerea din limba greacă, limba in care a fost scris inițial Noul Testament, se traduce ca „pus deoparte„- haghias (de aici în limbajul ortodox apare cuvântul „aghiasmă„- ceva sfânt ).
Deci, Numele lui Dumnezeu trebuește pus deoparte pentru viața noastră. De fapt, Dumnezeu trebuie să aibă locul suprem în viața noastră, în toate contextele în care ne aflăm. Atâta timp, cât nu-L las să fie mereu cu mine, sau îmi aduc aminte de El, doar la sărbători, - rugăciunea Tatăl Nostru nu are nici un sens. Doar niște cuvinte și atât. La urma urmelor, dacă nu ai frică de Dumnezeu - pentru ce te rogi? O faci doar de dragul lumii... (vezi capitolul 6 de la Evanghelia după Matei ).
Dacă inima nu se roagă, degeaba se muncește limba ( un vechi proverb)
Unde este Dumnezeu în viața ta - așa va fi ascultată ruga ta ( Barzilai )
În vremurile medievale, un cavaler îmbrăcat în haine de luptă a venit la un preot să ceară binecuvântare de la Dumnezeu în lupta cu dușmanul său. Au îngenunchiat amândoi și preotul îi propune să repete rugăciunea Tatăl Nostru. Cavalerul fu de acord. Dar de fiecare dată când ajungeau la cuvintele: „ și ne iartă nouă greșalile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri„ , cavalerul se oprea. Preotul curios îl întrebă:
- Ce s-a întâmplat?
- Nu pot să zic aceste cuvinte, pentru că eu doresc să mă lupt cu el, dar nu să-l iert.
- Dar nu poți să fii binecuvântat dacă nu zici această rugăciune până la sfârșit, - insistă preotul.
După mai multe încercări, cavalerul a pronunțat toată rugăciunea până la capăt. După ce se ridică în picioare a privit zâmbind spre preot și i-a zis:
- Eu nu mai am dușman, pentru că l-am iertat.
----------
Cum pot să zic: „ vie împărăția Ta„ dacă pentru mine Dumnezeu nu are nici o valoare în viața mea?
Cum pot să zic: „ facă-se voia Ta..„ dacă pentru mine Dumnezeu nu are nici o valoare?
Cum pot să zic restul rugăciunii, dacă Dumnezeu nu este sfințit de mine în viața de zi cu zi?
Copiii noștri când ne roagă ceva ne privesc țintă în ochi și nu stau cu spatele la noi. Dumnezeu dorește ca noi să-L sfințim pe El în viața noastră, să-L punem deoparte pentru viața noastră, nu doar la sărbători, nu doar la înmormântări sau cununii, ci în fiecare zi. Când va fi așa, rugăciunea Tatăl Nostru va avea sens atât pentru mine, cât și pentru Dumnezeu.
