Timpul.
Ce se înțelege din acest cuvânt atât de bine cunoscut de noi?
Din sursele oficiale care le găsim pe net, timpul este - definit ca un flux neântrerupt, ireversibil, care nu poate curge decât într-un singur sens. Este deci un continuu în care evenimentele se succed de la trecut, prin prezent spre viitor și în cadrul căruia se desfășoară toate procesele din natură.
Deci timpul rămâne același.
Cât costă timpul?
Pe măsura ce se dezvoltă tehnologiile informaționale noi tot mai mult ne vindem timpul nostru personal de care dispunem, ca apoi să zicem - că nu avem timp.
Buneii noștri puneau un mare preț pe timp, deaceea îl aveau.
Când eram mic, îmi aduc aminte că la poarta buneilor era un scaun, ca o laviță, pe care ședeau buneii seara si stateau de vorbă cu trecătorii. Erau gospodari. Pe lângă casă țineau fel de fel de orătănii și animale. Pur și simplu prețuiau timpul.
Acum ... nu mai este așa.
Acum nu mai este timp. Nu-i. Pe an ce trece alergăm tot mai repede ca să reușim ceva, să căpătăm ceva, și după ce ne împlinim dorințele, alergăm mai departe nefericiți, pentru a fi satisfăcuți de o altă dorință. Și așa mai departe, și tot așa mai departe... toată viața! Și când ajungem la finalul vieții înțelegem că n-am câștigat nimic și suntem tot atât de nefericiți cum am fost, doar datorii...
Ne vindem timpul, fără să ne dăm seama, cu preț diferit. Pe an ce trece mai apare ceva care ne țintește privirile, ne atrage, devenim ca niște insecte atrase de lumina de seară și nu vedem nimic altceva.
Cu vre-o 20 ani în urmă noi ne întâlneam unul cu altul, discutam diferite probleme, povesteam diferite istorii, întâmplări din viață și alte lucruri. Acum rar mai auzi că a fost o întâlnire interesantă, cu diferite discuții... De ce este o așa mare diferență?
Acum stau tinerii pe o bancă din parc și își scriu mesaje unul altuia, pe când e destul să ridici capul și să-i zici prin cuvinte ce ai scris. Se pierde darul vorbirii, discuției, părtășiei.
Stai undeva să aștepți în rând, ce face toată lumea? Privește în telefon. Și nu observă nimic. Nici Kașpirovskii n-a avut așa succes la sesiunile sale televizate, cum o are telefoanele din ziua de astăzi.
În biserici tinerii în spate stau în telefon. Dimineața numai te trezești, și primul lucru pe care îl faci este - să iai telefonul si să verifici mesajele, vizionările la videoul pus de tine pe Instagram sau Youtube și aprecierile. Plecăm la servici, studii, dar și acolo să nu pierdem șansa de a deschide acel ecran magic prin care poți să călătorești pe net, unde dorești. Așa este societatea de acum. Nu am descris totul, pentru că restul cunoașteți singuri.
Pur și simplu doresc să atrag atenția la faptul, că pe măsură ce trece noi avem tot mai puțin timp, pentru că din propria dorință și inițiativă noi îl vindem sau îl schimbăm pe lucrurile care ne fură privirile și atenția. Televizorul, telefonul și calculatorul. Ultimul din câte se înțelege că va trece în alt rang informațional.
Dar acestea sunt lucrurile fără care lumea se pierde. Undeva, cineva are ca scop să ne facă dependenți de aceste lucruri, ca ele pentru noi să fie niște dumnezei la care să ne închinăm și să nu putem trăi fără ei. Cineva, care de fapt este Antihristul, cu toată ardoarea dorește să ne sustragă atenția de la Hristos, Domnul, și de la Cuvântul Său, Sfinta Scriptură. Și văzând ce se întâmplă în jurul nostru la momentul dat, înțeleg că îi reușește.
Noi ne hrănim sufletele noastre cu niște rămășițe din Cuvântul lui Dumnezeu, și cu abundență de hrană nespirituală.
Am devenit ușuratici în lucrurile care duc spre pierzare, și greoi în lucrurile spirituale.
Sf. Ap. Pavel a mențional aceste lucruri de mai multe ori
2 Timotei 3
4 Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.
