Cât costă timpul?...

    Timpul. 

    Ce se înțelege din acest cuvânt atât de bine cunoscut de noi?

    Din sursele oficiale care le găsim pe net, timpul este - definit ca un flux neântrerupt, ireversibil, care nu poate curge decât într-un singur sens. Este deci un continuu în care evenimentele se succed de la trecut, prin prezent spre viitor și în cadrul căruia se desfășoară toate procesele din natură.

    Deci timpul rămâne același.

    Cât costă timpul?

    Pe măsura ce se dezvoltă tehnologiile informaționale noi tot mai mult ne vindem timpul nostru personal de care dispunem, ca apoi să zicem - că nu avem timp.

    Buneii noștri puneau un mare preț pe timp, deaceea îl aveau. 

    Când eram mic, îmi aduc aminte că la poarta buneilor era un scaun, ca o laviță, pe care ședeau buneii seara si stateau de vorbă cu trecătorii. Erau gospodari. Pe lângă casă țineau fel de fel de orătănii și animale. Pur și simplu prețuiau timpul.

    Acum ... nu mai este așa.

    Acum nu mai este timp. Nu-i. Pe an ce trece alergăm tot mai repede ca să reușim ceva, să căpătăm ceva, și după ce ne împlinim dorințele, alergăm mai departe nefericiți, pentru a fi satisfăcuți de o altă dorință. Și așa mai departe, și tot așa mai departe... toată viața! Și când ajungem la finalul vieții înțelegem că n-am câștigat nimic și suntem tot atât de nefericiți cum am fost, doar datorii...

    Ne vindem timpul, fără să ne dăm seama, cu preț diferit. Pe an ce trece mai apare ceva care ne țintește privirile, ne atrage, devenim ca niște insecte atrase de lumina de seară și nu vedem nimic altceva. 

    Cu vre-o 20 ani în urmă noi ne întâlneam unul cu altul, discutam diferite probleme, povesteam diferite istorii, întâmplări din viață și alte lucruri. Acum rar mai auzi că a fost o întâlnire interesantă, cu diferite discuții... De ce este o așa mare diferență?

     Acum stau tinerii pe o bancă din parc și își scriu mesaje unul altuia, pe când e destul să ridici capul și să-i zici prin cuvinte ce ai scris. Se pierde darul vorbirii, discuției, părtășiei. 

    Stai undeva să aștepți în rând, ce face toată lumea? Privește în telefon. Și nu observă nimic. Nici Kașpirovskii n-a avut așa succes la sesiunile sale televizate, cum o are telefoanele din ziua de astăzi. 

    În biserici tinerii în spate stau în telefon. Dimineața numai te trezești, și primul lucru pe care îl faci este - să iai telefonul si să verifici mesajele, vizionările la videoul pus de tine pe Instagram sau Youtube și aprecierile. Plecăm la servici, studii, dar și acolo să nu pierdem șansa de a deschide acel ecran magic prin care poți să călătorești pe net, unde dorești. Așa este societatea de acum. Nu am descris totul, pentru că restul cunoașteți singuri.

    Pur și simplu doresc să atrag atenția la faptul, că pe măsură ce trece noi avem tot mai puțin timp, pentru că din propria dorință și inițiativă noi îl vindem sau îl schimbăm pe lucrurile care ne fură privirile și atenția. Televizorul, telefonul și calculatorul. Ultimul din câte se înțelege că va trece în alt rang informațional. 

    Dar acestea sunt lucrurile fără care lumea se pierde. Undeva, cineva are ca scop să ne facă dependenți de aceste lucruri, ca ele pentru noi să fie niște dumnezei la care să ne închinăm și să nu putem trăi  fără ei. Cineva, care de fapt este Antihristul, cu toată ardoarea dorește să ne sustragă atenția de la Hristos, Domnul, și de la Cuvântul Său, Sfinta Scriptură. Și văzând ce se întâmplă în jurul nostru la momentul dat, înțeleg că îi reușește. 

   Noi ne hrănim sufletele noastre cu niște rămășițe din Cuvântul lui Dumnezeu, și cu abundență de hrană nespirituală. 

   Am devenit ușuratici în lucrurile care duc spre pierzare, și greoi în lucrurile spirituale. 

   Sf. Ap. Pavel a mențional aceste lucruri de mai multe ori

2 Timotei 3

1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,

3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,

4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

2 Timotei 4

3 Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
4 Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

    Cu aproape două mii de ani în urmă au fost scrise aceste cuvinte, și noi suntem martori oculari la împlinirea lor. Și ne rămâne un singur lucru din două, o singură alegere din două...

   Să ne lăsăm duși de apele curentului acestui veac și acestei lumi, sau ...

   Să mergem în direcție opusă, ațintindu-ne privirile spre Lumina Adevărului care este Hristos Domnul.

   Alegerea e a TA. 

Veghere...

   Unul va fi luat și altul va fi lăsat...
 
   Toți cei care au citit măcar de vre-o două ori Noul Testament, cunosc aceste versete de la Evanghelia lui Matei, capitolul 24. Se referă la veghere...

  Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.

 În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,

şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

   Cine a știut ziua și ora fixă când va incepe această pandemie? Nimeni. În cartea Apocalipsa ni se descoperă diferite pedepse care vor cadea peste oameni din pricina neascultării de Dumnezeu, dar fiți atenți! Nimic despre vre-o zi concretă. cu date concrete, ani concreți. De ce?

   Pentru ca oamenii nemântuiți să fie luați prin surprindere! Pe neașteptate! 

   Ca în zilele lui Noe. 

   Oare oamenii nu știau ce face Noe? Erau la curent ! Dar erau liniștiți, pentru că credeau că ceea ce zice Noe este o poveste. Dar un lucru straniu este pentru noi cei de aici, că oamenii din vechime usor credeau in povești și mituri, dar în cazul lui Noe, ba. Ce s-a întâmplat?

   Adevărul! Oamenii erau deprinși cu minciuna din cauza lipsei de discernământ, și nu cu adevărul, ca și în zilele de astăzi. Minciuna dă victorie în politică, în economie, în medicină și chiar în mas-media, nu mai zic de rețele sociale. Totul se bazează pe minciună. Adevărul, ca o oază răcoritoare, îl mai găsești prin Bisericile creștine, și nu în toate cu părere de rău. 

   Viața de o zi, anturajul din jur al păcatului, încurajările minciunoase că totul va fi OK, au relaxat pe oameni, până la prima picătură de ploaie.

   Oare oamenii erau în necunoștință că Noe construiește o corabie, departe de ape, pentru că are să vină potopul? Am impresia că oamenii de-atunci habar n-aveau ce înseamnă o mică inundație. Pentru că un abur se ridica de la pământ si uda toată suprafața lui. De aia ei nu știau ce este o ploaie de vară, sau ciobănească. Doar îl râdeau în bancuri prostești, până i-au dat pace. 

   La Matei ni se zice, că ei n-au știut nimic... Ce anume?  Au știut și auzit mesajul lui Noe. Practic toți. Dar n-au știut ziua și ceasul concret când se va întâmpla aceasta , mâncau şi beau, se însurau şi se măritau,

După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ.

   După ce Noe a întrat în corabie, au fost șapte zile de așteptare, o săptămână întreagă, care a fost grea pentru cei din corabie, care auzeau toate batjocurile in adresa lor de-afară. Șapte zile și șapte nopți de așteptare. 

   Pentru ce această pauză? 

   Pentru cei de afară!!!

   Încercați să vă închipuiți că sunteți unul din cei care n-ați întrat în corabie împreună cu Noe, și v-a căzut o picătură de ploaie pe față. Este greu de descris emoțiile și luptele sufletești de descurajare și regret, pentru faptul că Noe nu te-a respins , ci te-a așteptat 7 zile - și n-ai îndrăznit. 

   Așa va fi și la venirea Domnului Iisus Hristos. Priviți în jur. Este acelaș anturaj, ca în zilele lui Noe. Lumea se distrează indiferent de ce se va întâmpla mâine. Un relax global. 

Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat.

 Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, şi alta va fi lăsată.

Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.

 Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.

 De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.

    Observați, că din doi unul va fi lăsat, și din două una va fi lăsată.

   Și cei ce vor fi lăsați vor trăi aceleași emoții ca și cei lăsați de pe vremea lui Noe. 

   Și Domnul Iisus ne avertizează, că ziua în care se va petrece această despărțire n-o știe nimeni... Poate acum, sau până dimineața, sau mâine. În orice clipă!!

   Ceea ce faci  și trăiești acum te plasează cumva în categoria celor luați de Domnul în cer, sau te leagă de pământul celor lăsați?

   La muntele Golgota, unde cu Iisus erau răstigniți și doi tâlhari, unul din ei s-a folosit de moment și și-a predat viața lui Iisus. Acolo! Într-un anturaj critic. Era acel moment, ca și cele șapte zile de așteptare a lui Noe, un moment de pauză, în care timpul nu mai ține cu tine, și de fapt poți să nu reușești pentru că vezi finalul  și simți cum te părăsește vlaga vieții. 

   Ce-a văzut el în Iisus ? Pace. O acea pace care era în corabia lui Noe, când în afară bântuia furtuna!  Și tâlharul a ales - Pacea! 

   Din doi bărbați: unul va fi luat și altul va fi lăsat.

   Din două femei: una va fi luată și alta va fi lăsată.

   Dacă acum ar veni Domnul Iisus, din care categorie ai face parte? 

Fanatism sau...

   În toată lumea acum bântuie epidemia de coronavirus COVID-19. Toți sunt în alertă, pentru că sunt mulți decedați. Toate țările au anunțat că sunt în carantină și a fost interzis să se facă întâlniri în masă în locuri publice. La noi în țară se interzice tot feluri de vizite la Biserici la toate confesiile religioase. Este grav, dar nu putem să numim această situație ca prigoană.

   Desigur, s-au găsit unii oameni să declare la toată lumea că interzicerea de a merge la slujbele bisericești este o prigoană. Aceste afirmații apar la mintea unor oameni care nu cunosc deloc Scriptura și sunt mai mult niște fanați orbi, care îndemnați de cineva din umbră au intrat într-o extremă gravă.

   Da, nu avem voie să facem slujiri sau să participăm la ele.

   Dar, nu ni s-a interzis să ne rugăm ( fie deschis sau in taină).

   Nu ni s-a interzis să avem și să citim Cuvântul lui Dumnezeu.

   Nu ni s-a interzis să utilizăm diferite rețele de socializare pentru a ne încuraja unii pe alții cu privire la aceste mari încercări prin care trece toată lumea.

   Nu ni s-a interzis să ne numim creștini și să fim creștini!!

   Îmi place mult acest text din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani. Capitolul 13:

1 Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.

2 De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda.

3 Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea.

4 El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.

5 De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.

6 Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.

7 Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

   Atâta timp cât Guvernul nu ne interzice să ne comportăm și să trăim viața de creștini, noi trebuie să ne supunem lui. Când legile statului merg în contradicție cu legile lui Dumnezeu, atunci începe - prigoana.

   Toți deținătorii de carde bancare, au primit mesaje de la bănci, ca să achite mărfurile cumpărate nu prin cheș, dar cu carduri. Este clar ca să nu să se transmită vre-un virus prin cheș. Toți trecem la carduri. Apoi va veni ideea că prin carduri tot se transmite virusul și toți vom trece la altă modalitate. 

   În cartea Apocalipsa, capitolul 13 se descrie o modalitate de achitare a produselor procurate, sau vândute.

   16 Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte,

17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.

18 Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.