miercuri, 2 august 2017

Gândul veșniciei...

 
Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. (Eclesiastul 3:11)
 
 
             „A-i câștiga pe oameni pentru Hristos înseamnă să afli cu ce bucățică sau parte din veșnicie sunt familiariși să unești punctele cunoscute pentru a obține imaginea completă a lui Hristos”.
Dumnezeu a pus ceva în inima noastră – o înclinație sau un dor după veșnicie ce nu poate fi descoperită prin experiențele vieții.
„Niciodată nu vom găsi satisfacția deplină în viața aceasta fiindcă am fost făcuți pentru veșnicie”.
C. S. Lewis în cartea „Creștinismul pur și simplu” formulează astfel:
„ Creaturile nu sunt născute cu dorințe dacă împlinirea acelor dorințe nu există. Unui bebeluș i se face foame; ei bine , există mâncare. O rățușcă vrea să înoate, ei bine , există apă. Dacă descopăr în mine o dorință ce nu poate fi împlinită prin nici o experiență în lumea aceasta, cea mai probabilă explicație este că am fost făcut pentru o altă lume. Dacă niciuna dintre plăcerile mele pământești nu pot s-o împlinească, asta nu înseamnă că tot universul e fals. Probabil că plăcerile pământești nu au fost menite s-o împlinească, ci doar s-o stârnească, să trimită spre adevărata împlinire.”
Neliniștea pe care o vedem în lumea noastră și în propriile inimi ne spune că încă nu ne-am găsit liniștea deplină în Dumnezeu. Și nici nu ne vom odihni cu totul până nu vom păși în tîrâmul pentru care am fost creați – veșnicia.
„Tatăl nostru ceresc a pregătit pentru noi multe locuri minunate de popas unde să ne adăpostim în drumul nostru, dar e foarte preocupat să nu cădem în greșeala de a ne crede în vreuna dintre ele acasă”. – ( C. S. Lewis )
Planul lui Dumnezeu este bun. Scopul său este precis.
Nimeni nu Îl poate descifra!
Evanghelistul Vance Havner obișnuia să spună: „ Dumnezeu imprimă unele din zilele noastre cu inscripția: Oferim lămuriri mai târziu ”.
Dumnezeu este Dumnezeu și nu este dator să ne răspundă la fiecare întrebare pe care o ridicăm. Cândva vom înțelege, dar deocamdată trăim prin credință și privim printr-un geam întunecat. E ca și cum te-ai uita pe fereastră într-o dimineață acoperită de o ceață deasă. Nu poți să vezi cu claritate conturul copacilor și al câmpului, dar ai credința că lucrurile vor spori în claritate și lumea va fi frumoasă – un colț de rai pe pământ – cu atât mai frumoasă, într-un fel, după ceață sau o ploaie sănătoasă.